With archaic roots, starting from ancient Rome, the artistic rituals that herald Christmas, bring joy to Romanians in December.

In the Romanian village, the tradition of caroling is a very strong one, with the role of sacred revitalization, purification, purpose of abundance and social cohesion, all related to the solemnity of the Nativity.

„The carolers choose a “vătaf” (bailiff) , who knows the traditional customs, and for forty or eighteen days they gather five times a week, in a certain house, to receive the necessary instruction. In the evening of December 24, dressed in new clothes and decorated with flowers and tinsel, the carolers first make wishes at the host’s house, then go to all the houses in the village. They clatters through the streets, blows trumpets and beats the drum, so that the noise made will drive away the evil spirits and notify the householders of their arrival. They sing the first carol at the window and after receiving permission from the family, enter the house and continue their repertoire, dance with the young girls and say the traditional wishes.” (Mircea Eliade in History of religious beliefs and ideas).

Appreciating the caroling custom, the ethnologist Doina Işfănoni declares: „I could say that these carols have another purpose, that of making the connection in every Christian between what Divinity means, between what the „Space of Ceremonies” means and the Earth. Practically, we mortals, through the sacred act of caroling, can relate and truly connect with Divinity”.

Etymologically, it is related to the Latin „calendae”, which in contact with the Slavonic „koleda”, generated the Romanian form – carol. Some find the term from the Greek „corus”, which means rotation, chorus, the carol meaning to walk from place to place , to travel a traditional circular path.

The singer Ştefan Hruşcă, a veteran of carols, testified in an interview that „it is the mirage of the Winter Holidays that filled our souls with joy, faith and everything that means Christmas spirit. You bring a carol to stay, not to put it in the library. You bring him to the world to listen to him, to create a state with him, to improve the one who comes to listen to him. This is the importance and role of art. Go and praise the good man. This is the role of the carol: to wish the person well, to have a better year, to wish him health and a beautiful Christmas.”

Colindătorii-menestrelii ţărani ce vestesc Crăciunul

Cu radăcini arhaice, ce pornesc din Roma antica, ritualurile artistice ce vestesc Crăciunul, aduc bucurie romănilor în luna decembrie.

În satul romănesc tradiţia colindatului este una foarte puternica, cu rol de vitalizare sacră, purificare, menire a belşugului şi coeziune sociala, totul legat de solemnitatea Naşterii Domnului.

“Colindătorii aleg un vătaf, care cunoaște obiceiurile tradiționale și vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucția necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi şi împodobiți cu flori și zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere și rostesc urările tradiționale.” (Mircea Eliade în Istoria credințelor și ideilor religioase)

Apreciind obiceiul colindatului, etnologul Doina Işfănoni, declară: “aş putea spune că aceste colinde mai au încă o menire, aceea de a face legătura în fiecare creştin dintre ceea ce înseamnă Divinitate, dintre ceea ce înseamnă “Spaţiul Cerimii” şi Pământ. Practic, noi muritorii, prin actul sacru al colindatului putem să ne raportăm şi să ne racordăm cu adevărat la Divinitate”.

Etimologic se leagă de latinescul „calendae”, care în contact cu slavonul  “koleda”, a generat forma româneasca – colinda. Unii găsesc termenul din grecescul „corus”, care inseamna rotire, horă, colin­datul însemnând a umbla din loc în loc, a parcurge o cale tradiţional cir­culară.

Cântăreţul Ştefan Hruşcă, un veteran al colindelor mărturisea într-un interviu că “e mirajul Sărbătorilor de iarnă care ne umplea sufletele de bucurie, de credinţă şi tot ce înseamnă spirit de Crăciun. Un colind îl aduci ca să rămână, nu ca să-l aşezi în bibliotecă. Îl aduci să-l asculte lumea, să creezi stare cu el, să-l îmbunezi pe cel care vine să-l asculte. Asta e importanţa şi rolul artei. Mergi să-i colinzi omului de bine. Ăsta e rolul colindului: să-i urezi omului de bine, să aibă un an mai bun, să-i urezi de sănătate şi Crăciun frumos.”

Surse: Wikipedia, Jurnalul Naţional, stalian tanase.ro

©Sud-Est Forum 2022

Copyright secured by Digiprove © 2022All Rights Reserved