May 23, 2025 marks the tragic death of Sebastião Salgado for the world artistic and cultural community. Considered a giant of photography, Sebastião Salgado gave shape to the complexity of life on earth but also actively involved himself as a social and ecological activist with a profound humanism. His prodigious creation presents us with dramatic visions, which go from the celestial to the infernal, an imposing creation, the artist, a permanent rebel, rooting in the grandiose a modern mythology, titanically configuring the human being and our planet.

It is extremely difficult to synthesize the life and work of Sebastião Salgado, a work that, as playwright Arthur Miller wrote:

Salgado reveals the pain, the beauty, and the brutality of the world of work on which everything is based… This is a collection of profound devotion and impressive skill. Through his descriptions and text, Salgado does more than elegantly present the passing of traditional methods of work and production: The highly industrialized world rushes forward and stumbles upon the future.

 

We will try to point out some important ideas related to Sebastião Salgado:

The success of Salgado’s work was the combination of photographic activity, documents with aesthetic value, with your intense militancy that, in addition to energy, used your studies and qualifications in economics. In addition, the 70s when he started working, were the most fertile for the use of the (photographic) image in documenting the entire journalistic process. People were discovering the power of the image next to that of words, starting to fully apply the motto „a picture is worth 1000 words”. The photographer had to be full of artistic or technical knowledge but also the ability to travel the world, to be around the events. Visual anthropology was taking a step forward from the beautiful, romantic, picturesque like Cartier Bresson or Frank Horvat, to photographs that were in the middle of disasters, great migrations, poor workers or in the heat of war (these brave men of journalism generating the term „war-photographer”).

Sebastião Salgado, born in Brazil, demonstrated from a young age his ability to react to social injustice, by responding to the dictatorial pressure of the government and which forced him into self-exile in France, which he turned into his second home.

Economist Sebastião Salgado, with a doctorate in the field, worked as a high-ranking official at the International Coffee Organization, from where he “escaped” around the age of 30 to dedicate himself to photography, a twist of fate similar to Paul Gaugain, who at the age of 35 gave up his job as a stockbroker for pictures and lived in Tahiti. The curiosity of the young Sebastião, newly married to the love of his life, was piqued by the camera that his wife, an architect, had recently bought. Since then, he has not let go of the camera.

Working largely in black and white, Mr. Salgado was widely recognized both at home and abroad for his striking images of the natural world and the human condition, often traveling around the world to photograph poor and vulnerable communities. In total, he worked in more than 120 countries throughout his career.

Mr. Salgado was particularly interested in the plight of workers and migrants, and spent decades documenting nature and people in hard-to-reach areas on every continent.

He took some of his best-known images in 1986, when he photographed workers toiling in a gold mine in the state of Pará, in northern Brazil. The photo essay solidified Mr. Salgado’s reputation as one of the star photographers of his time.

In the 1980s, Mr. Salgado captivated audiences around the world with a series of photographs depicting the famine in Ethiopia. This work brought him worldwide recognition and won him some of the most prestigious awards in photography.

“Everyone knows he had an incredible way of taking pictures,” said Kathy Ryan, former director of photography for The New York Times Magazine. But, she added, he also had an uncanny sense of “where the big stories were.”

Sources: publicdelivery.org/sebastiao-salgado ; fotograficamente/facebook; Twitter; snopes.com; Handy și colab. Reflecții într-un ochi de sticlă: Lucrări din Colecția Centrului Internațional de Fotografie, New York: Bulfinch Press în asociere cu Centrul Internațional de Fotografie, 1999; The Guardian; The New York Times; artnet.com; Wikipedia; SFMOMA.org; Wim Wnders in Brasil.El Pais; liberation.fr

Sebastião Salgado, Un fotograf în căutarea Paradisului pierdut (1)

Ziua de 23 mai 2025 marchează pentru comunitatea artistică şi culturală mondială tragedia morţii lui Sebastião Salgado. Considerat un gigant al fotografiei, Sebastião Salgado a dat chip complexităţii vieţii pe pământ dar şi implicându-se active ca militant social şi ecologic de un umanism profund. Creaţia sa prodigioasă ne prezintă viziuni dramatice, care merg de la celest la infernal, o impunătoare creaţie, artistul, un permanent răzvrătit, radicand la grandios o mitologie modernă, configurând titanic fiinţa umană si planeta noastră.

Este extrem de greu de făcut o sinteză a vieţii şi operei lui lui Sebastião Salgado, o muncă care reprezintă care după cum scria dramaturgul Arthur Miller:

Salgado dezvăluie durerea, frumusețea și brutalitatea lumii muncii pe care se bazează totul… Aceasta este o colecție de devotament profund și abilități impresionante. Prin descrierile și textul său Salgado face mai mult decât o poveste a metodelor tradiționale de muncă și producție: Lumea foarte industrializată fuge înainte și se împiedică de viitor.

O să încercam să punctăm câteva idei importante legate de Sebastião Salgado:

Succesul activităţii lui Salgado a fost combinaţia între activitatea fotografică, documente cu valoare estetică, cu militantismul său intens care pe lângă energie s-a folosit de studiile şi calificările sale în ştiinţa economiei. În plus anii 70 când a început să lucreze, au fost cei mai fertile pentru folosirea imaginii (fotografice) în documentarea întregului proces jurnalistic. Oamenii descopereau puterea imaginii lângă cea a cuvintelor, începând să se aplice plenar motto-ul “o imagine face cât 1000 de cuvinte”. Fotograful trebuia sa fie plin de cunoştinţe artistice sau tehnice dar şi de capacitatea de a cutreiera lumea, pentru a fi în preajma evenimentelor. Antropologia vizuală făcea un pas înainte de la frumos, romantic, pitoresc, gen Cartier Bresson sau Frank Horvat, la fotografii care erau în mijlocul dezastrelor, marilor migraţii, muncitorilor săraci sau în focul războiului (acesti bravi ai jurnalismului generând termenul de “war-photographer”).

Sebastião Salgado, născut în Brazilia, a dovedit din tinereţe capacitatea de reacţie la nedreptatea socială, prin răspunsul la presiunea dictatorială a guvernului şi care l-a obligat la autoexilul în Franţa, carei-a dovedit a doua casă.

Economistul Sebastião Salgado, cu doctorat în domeniu lucra ca înalt funcţionar la International Coffee Organization, de unde în jur de 30 de ani a “evadat” pentru a se dedica fotografiei, o flexiune de destin asemănătoare lui  Paul Gaugain, care la 35 de ani a renuntăt la slujba de broker de Bursa pentru picture şi traiul în Tahiti. Curiozitatea tânărului Sebastião proaspăt însurat cu iubirea vieţii sale a fost tezită de aparatul de fotografiat pe care soţia sa, arhitectă, îl cumpărase proaspăt. De atunci nu a mai lăsat camera foto din mâna.

Fotografiind în mare parte în alb-negru, domnul Salgado a fost recunoscut pe scară largă pentru imaginile sale impresionante despre lumea naturală și condiția umană, călătorind adesea în jurul lumii pentru a fotografia comunități sărace și vulnerabile. În total, a lucrat în peste 120 de țări de-a lungul carierei sale.

Domnul Salgado a fost interesat în mod special de situația dificilă a muncitorilor și migranților și a petrecut decenii documentând natura și oamenii din zone greu accesibile de pe toate continentele.

A realizat unele dintre cele mai cunoscute imagini ale sale în 1986, când a fotografiat muncitori care trudeau într-o mină de aur din statul Pará, din nordul Braziliei. Eseul foto a consolidat reputația dlui Salgado ca unul dintre fotografii vedetă ai timpului său.

În anii ‘80, domnul Salgado a impresionat, publicul din întreaga lume cu o serie de fotografii care înfățișau foametea din Etiopia. Această lucrare i-a adus recunoaștere mondială și a câștigat unele dintre cele mai prestigioase premii din domeniul fotografiei.

„Toată lumea știe că avea un mod incredibil de a face fotografii”, a spus Kathy Ryan, fost director foto la revista The New York Times Magazine. Dar, a adăugat ea, avea și un simț neobișnuit de a fi „unde se aflau poveștile importante”.

Sourse: publicdelivery.org/sebastiao-salgado; fotograficamente/facebook; Twitter; snopes.com; Handy și colab. Reflecții într-un ochi de sticlă: Lucrări din Colecția Centrului Internațional de Fotografie, New York: Bulfinch Press în asociere cu Centrul Internațional de Fotografie, 1999; The Guardian; The New York Times; artnet.com; Wikipedia; SFMOMA.org; Wim Wnders in Brasil.El Pais; liberation.fr