Viaţa alături de o pisică (sau mai multe) presupune multă bucurie. Asta înseamnă să împărtăşeşti mulţi ani de fericire şi dragoste cu ele. De aceea, momentul morţii este unul delicat. Pentru unii sfâşietor de-a dreptul, pentru alţii, trist.

Durata vieţii pisicilor – ca şi a altor animale de companie, de altfel – e cu mult mai mică decât cea umană. Mulţi consideră această realitate partea cea mai rea a relaţiei. Nu puţini care au trecut prin experienţa pierderii unei pisici dragi renunţă în a se mai apropia de alta. Acest fapt aduce în discuţie o problemă pe cât de serioasă, pe atât de interesantă, căci, de regulă, atunci când o pisică moare la o vârstă înaintată, se spune că a murit din cauze “naturale”. Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa! Chiar şi la bătrâneţe, o pisică nu moare “natural”. Ce înseamnă asta? Că pisica poate avea diverse boli, care au un dublu impact: a) asupra vieţii şi sănătăţii; b). asupra duratei vieţii.

Vă voi prezenta 10 boli extrem de comune la pisicile vârstnice, boli care necesită atenţie şi intervenţie promptă:

1. Probleme nutriţionale. Obezitatea este, de departe, cel mai important factor care influenţează durata vieţii la pisica vârstnică. Greutatea mare induce rapid: diabetul, lipidoza hepatică şi sindromul urologic felin. O alimentaţie potrivită reprezintă un segment major  al managementului alimentar al seniorilor felini.

2. Boli dentare. Bolile dinţilor şi ale mucoasei bucale  (stomatita şi gingivita) sunt des răspândite la pisicile bătrâne şi tot atât de des neobservate sau nebăgate în seamă. Netratate, aceste boli fac preludiul finalului, cauzând dureri, un apetit scăzut, precum şi înmulţirea microbilor. De la aceste 3 efecte, evident, pleacă alte complicaţii.

3. Boli renale. Afecţiunile rinichilor şi a aparatului urinar sunt poate cele mai frecvente cauze ale morţii la pisici – cca 35-40%. Acestea cer o diagnosticare precoce, un tratament administrat extrem de rapid şi dietă mai mult decât corespunzătoare, aproape strictă. Când vorbim de boli renale la pisici, trebuie să svem în vedere un lucru clar: necesitatea primară de a efectua analize de sânge cât mai dese.

4. Hipertiroidismul. Este o afecţiune des întâlnită la pisicile bătrâne. Practic, glanda tiroidă devine hiperactivă – în multe cazuri este afectată de tumorizare – şi pisica se simte rău. De la a se simţi “rău” şi până la ajunge într-un stadiu avansat de boală e puţin.

5. Diabetul. Trebuie luat în considerare cu seriozitate, deoarece impune regim alimentar şi, în unele cazuri, injecţii cu insulină.

6. Hipertensiunea. Vorbim aici de presiunea ridicată a sângelui, care produce grave simptome la pisici, cum ar fi orbirea şi cardiopatiile. Câteodată, bolile renale sau hipertiroidismul pot avea, în secundar, efectul creşterii tensiunii sanguine.

7. Boli de inimă. Cea mai comună este cardiomiopatia hipertrofică. Aceasta constă în mărirea în volum a inimii, precum şi rotunjirea ei. Cardiomiopatia hipertrofică este des asociată cu hipertensiunea.

8. Boala inflamatorie a intestinului (colita). Are manifestări din cele mai clare: vomă şi diaree. Se asociază frecvent cu boli de ficat şi de pancreas. Se poate adiministra un tratament eficient, dar decisivă în acest caz este alimentaţia corespunzătoare.

9. Tumori cutanate. Acestea sunt, în special, maligne. Cer monitorizare, dar, de preferat, este indicat tratamentul chirurgical.

10. Cancer. Din păcate, reprezintă o mare problemă a pisicii bătrâne. Cel mai comun tip de cancer este limfosarcomul. Prognosticul este dependent de tipul şi localizarea bolii.

Alte cauze: organele pisicii bătrâne pot avea probleme de funcţionare, cum ar fi în cazul bolile de ficat (sindromul ficatului gras sau ciroza). Alte pisici suferă de anemie, care este, de regulă,  corelată cu boli de rinichi, cancer sau maladii ale măduvei osoase.