Maurizio Cattelan, untitled (taxidermized horses)2007, View of the exhibition KAPUTT, Foundation Beyeler Riehen – Basel 2013 ( Serge Hasenböhler, Basel)

From the „irreverence” of anti-functional design to installations that freeze the gaze, Maurizio Cattelan remains the „terrible child” of contemporary art. His latest challenge, Kaputt, is not just an exercise in conceptual taxidermy, but a visual reverberation of one of the most atrocious images of World War II.

Art as a Mirror of Dissolution

Maurizio Cattelan does not create art in the traditional sense; he orchestrates visual events that push the limits of institutional tolerance. Born in 1960 in Padua, the artist began his journey by denying the functionality of objects, later settling in New York and becoming a spiritual „great-grandson” of Duchamp. Unlike his predecessor, Cattelan does not simply declare found objects as art, but extracts absurd contradictions from immediate reality, which he transforms into images that imprint themselves on the subconscious.

“We can find a philosophical idea even through television,” he says, defining his style as a continuous oscillation between banality and sacred devotion. For Cattelan, a work of art must be “tender, comforting and seductive, but still corrupted, distorted and consumed.”

Kaputt: The Exodus to Nowhere

In 2013, at the Beyeler Foundation in Basel, Cattelan presented Kaputt: five hyperrealistic sculptures of horses, suspended from the wall, whose heads seem to have disappeared into the masonry. If in previous works such as Novecento (1997), the horse symbolized a melancholic isolation, in Kaputt we witness a herd movement, a collective flight that hit an insurmountable obstacle.

Critic Francesco Bonami describes this installation as a “heroic delirium.” It is not a search for freedom, but an exodus of survival. The horses seem frightened, trying to escape the gallery space, or perhaps curious to see what lies “beyond.” But the true weight of the work lies in its title, borrowed from Curzio Malaparte’s famous novel.

Lake Ladoga: When the Ice Becomes the Guillotine of Europe

The title Kaputt carries a double charge: in German it means “destruction,” but its Hebrew root, kopparoth, refers to the idea of ​​“victim.” The connection between Cattelan’s installation and Malaparte’s prose from 1944 is visceral.

Malaparte describes an episode of surreal barbarity that took place in Finland. Fleeing a forest fire caused by bombing, the horses of the Soviet artillery threw themselves into the waters of Lake Ladoga. That night, a polar wind from the Murmansk Sea suddenly blew in, breaking the thermal equilibrium. The water froze instantly, with the “strange vibration of broken glass.”

“The lake looked like a vast sheet of white marble on which hundreds of horse heads rested… Only the heads protruded from the crust of ice. And they were all facing the shore. The white flames of terror still burned in their wide-open eyes.”

This image of the “accidental sculpture” created by war is what Cattelan recovers in postmodernity. For Malaparte, the horse was the symbol of a noble and pure Europe that was dying before his eyes. “The horse is our homeland,” he wrote, lamenting the stench of death of a continent that had lost its spirit.

The whole greater than the sum of its parts

Although the work has provoked virulent protests from those who find it offensive, Cattelan remains a storyteller of extremes. Using taxidermy methods, he transforms historical trauma into a silent spectacle, but deafening in its meanings.

If war in Malaparte’s Kaputt was a „secondary character” observing the end of civilization, in Cattelan’s Kaputt, the museum wall becomes the ice of Lake Ladoga. His headless horses are monuments to a fragmented collective memory, reminding us that, in the face of human madness, animal nobility often remains the only eloquent victim.

Caii lui Cattelan: Victime colaterale între spectacolul postmodern și tragedia istoriei

De la „ireverența” designului antifuncțional la instalații care îngheță privirea, Maurizio Cattelan rămâne „copilul teribil” al artei contemporane. Cea mai recentă provocare a sa, Kaputt, nu este doar un exercițiu de taxidermie conceptuală, ci o reverberație vizuală a uneia dintre cele mai atroce imagini ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Arta ca oglindă a disoluției

Maurizio Cattelan nu creează artă în sensul tradițional, el orchestrează evenimente vizuale care forțează limitele toleranței instituționale. Născut în 1960 la Padova, artistul și-a început parcursul prin negarea funcționalității obiectelor, pentru ca ulterior să se stabilească la New York și să devină un „strănepot” spiritual al lui Duchamp. Spre deosebire de predecesorul său, Cattelan nu declară pur și simplu obiectele găsite drept artă, ci extrage din realitatea imediată contradicții absurde, pe care le transformă în imagini ce se imprimă subconștientului.

„Putem găsi o idee filosofică chiar și prin intermediul televizorului,” afirmă el, definindu-și stilul drept o oscilație continuă între banalitate și devoțiune sacră. Pentru Cattelan, opera de artă trebuie să fie „tandră, reconfortantă și seducătoare, dar totuși coruptă, distorsionată și consumată.

Kaputt: Exodul spre nicăieri

În 2013, la Fundația Beyeler din Basel, Cattelan a prezentat Kaputt: cinci sculpturi hiperrealiste de cai, suspendați pe perete, ale căror capete par să fi dispărut în zidărie. Dacă în lucrări anterioare precum Novecento (1997), calul simboliza o izolare melancolică, în Kaputt asistăm la o mișcare de turmă, o fugă colectivă care s-a lovit de un obstacol insurmontabil.

Criticul Francesco Bonami descrie această instalație ca pe un „delir eroic”. Nu este o căutare a libertății, ci un exod al supraviețuirii. Caii par speriați, încercând să evadeze din spațiul galeriei sau, poate, curioși să vadă ce se află „dincolo”. Însă adevărata greutate a lucrării rezidă în titlul său, împrumutat din celebrul roman al lui Curzio Malaparte.

Lacul Ladoga: Când gheața devine ghilotina Europei

Titlul Kaputt poartă o dublă încărcătură: în germană semnifică „distrugerea”, dar rădăcina sa ebraică, kopparoth, trimite către ideea de „victimă”. Legătura dintre instalația lui Cattelan și proza lui Malaparte din 1944 este una viscerală.

Malaparte descrie un episod de o barbarie suprarealistă petrecut în Finlanda. Fugind de un incendiu forestier provocat de bombardamente, caii artileriei sovietice s-au aruncat în apele Lacului Ladoga. În acea noapte, un vânt polar dinspre Marea Murmansk a lovit brusc, rupând echilibrul termic. Apa a înghețat instantaneu, cu „vibrația ciudată a sticlei sparte”.

„Lacul arăta ca o vastă foaie de marmură albă pe care se odihneau sute de capete de cai… Doar capetele ieșeau din crusta de gheață. Și toți erau cu fața spre țărm. Flăcările albe ale terorii încă ardeau în ochii lor larg deschiși.”

Această imagine a „sculpturii accidentale” create de război este ceea ce Cattelan recuperează în postmodernitate. Pentru Malaparte, calul era simbolul unei Europe nobile și pure care murea sub ochii săi. „Calul este patria noastră,” scria el, deplângând mirosul de moarte al unui continent care își pierduse spiritul.

Întregul mai mare decât suma părților

Deși lucrarea a stârnit proteste virulente din partea celor care o consideră jignitoare, Cattelan rămâne un povestitor al extremelor. Prin utilizarea metodelor de taxidermie, el transformă trauma istorică într-un spectacol mut, dar asurzitor prin semnificații.

Dacă războiul în Kaputt-ul lui Malaparte era un „personaj secundar” care observa sfârșitul civilizației, în Kaputt-ul lui Cattelan, zidul muzeului devine gheața Lacului Ladoga. Caii săi fără cap sunt monumentele unei memorii colective fragmentate, reamintindu-ne că, în fața nebuniei umane, nobilimea animală rămâne adesea singura victimă elocventă.

Surse: Dwight-https-acommonreader.st/kaputt-horses; uide.modernamuseet.se/Stockholm ;  publicdelivery.org/maurizio-cattelan-horses;  laciviltacattolica.com/the-tragedy-of-war-and-curzio-malaparte ; lesoeuvres.pinaultcollection.com/en/artwork/untitled; designboom.com/art/maurizio-cattelans-5-horses-at-fondation-beyeler; perrotin.com/artists/Maurizio_Cattelan;  artsy.net/article/editorial-the-art-worlds-provocateur-still-horsing-around;  trendhunter.com/trends/artist-maurizio-cattelan