The offices of the Central Social Institution in Prague (Czechoslovakia at that time) in 1937 contained the largest vertical letter cabinets in the world. The office consists of cabinets arranged from floor to ceiling levels, which covered over 4,000 square meters, containing over 3,000 drawers 3 meters high.

The builder designed special electrically operated lift desks that raised, lowered and moved left or right at the push of a button to stop just before the desired drawer. The drawers also opened and closed electrically. Thus, the work that previously required 400 workers, was done with only 20 people and with a minimum of effort.

Vertical files were extremely common in the era of paper documents. In libraries, these were subject files containing news clippings and other sources of information plus the books, all of which were stored in cabinets. Companies kept vertical files of their correspondence and had specially trained clerks who managed complicated tracking systems for millions of cross-referenced pages.

The Central Social Institution was a government agency (now called „Česká Správa Sociálního Zabezpečení”, i.e. „Czech Social Security Administration”) that dealt with the distribution of pensions and other forms of social security. These offices still exist today, although they are used only as an archive now as the documents have been digitized.

This image made us think of the brilliant writer, Franz Kafka. The term „kafkian” is used to describe concepts and situations reminiscent of his work, especially „Der Process” (The Process) and „Die Verwandlung” (The Metamorphosis).

Kafkaesque themes include instances of bureaucracies dominating the people, often in a surreal, nightmarish environment that evokes feelings of meaninglessness, disorientation, and helplessness. Absurd elements often appear in existential works, but the term has transcended the literary realm to apply to real-life events and situations that are incomprehensible, complex, bizarre, or illogical.

photo credit: Česká Správa Sociálního Zabezpečení / UPPA).

Instituția Socială Centrală din Praga, cel mai mare depozit vertical de scrisori din lume (Praga,1937)

Birourile Instituției Sociale Centrale din Praga (Cehoslovacia în acel moment) în 1937 conțineau cele mai mari dulapuri verticale de scrisori din lume. Biroul este alcătuit din dulapuri aranjate de la niveluri de la podea până la tavan, care acopereau peste 4.000 de metri pătrați, care conțineau peste 3000 de sertare de 3 metri înălțime.

Constructorul a proiectat birouri speciale de lift acționate electric, care se ridicau, coborau și se mișcau la stânga sau la dreapta, la apăsarea unui buton, pentru a se opri chiar înaintea sertarului dorit. De asemenea, sertarele se deschideau  și se închideau electric. Astfel, munca care anterior cerea 400 de muncitori, se realiza cu numai 20 de oameni şi cu un minim de efort.

Fișierele verticale erau extrem de comune în era documentelor scrise pe hârtie. În biblioteci, acestea erau fișiere cu subiecte care conțineau decupaje de știri și alte surse de informații plus cărțile, toate fiind stocate în dulapuri. Companiile păstrau fișiere verticale ale corespondenței lor și aveau funcționari special instruiți care gestionau sisteme complicate de urmărire pentru milioane de pagini cu referințe încrucișate.

Instituția Socială Centrală era o agenție guvernamentală (numită astăzi „Česká Správa Sociálního Zabezpečení”, adică „Administrația Cehă a Securității Sociale”,  care se ocupa de distribuirea pensiilor și a altor forme de securitate socială. Aceste birouri mai există și astăzi, deși sunt folosite doar ca arhivă acum, deoarece documentele au fost digitalizate.

Această imagine ne-a făcut să ne gândim la genialul scriitor, Franz Kafka. Termenul „kafkian” este folosit pentru a descrie concepte și situații care amintesc de opera sa, în special „Der Process” (Procesul) și „Die Verwandlung” (Metamorfoza).

Temele kafkiene includ cazuri în care birocrațiile îi domină pe oameni, adesea într-un mediu suprarealist, de coșmar, care evocă sentimente ale lipsei de sens, dezorientare și neputință. Elementele absurde apar adesea în operele existențiale, dar termenul a depășit domeniul literar pentru a se aplica evenimentelor și situațiilor din viața reală care sunt de neînțeles,  complexe, bizare sau ilogice.