O mare parte din dezbaterile și discuțiile din jurul Hilmei af Klint (26 octombrie 1862 – 21 octombrie 1944), cel puțin în cercurile de artă, s-au concentrat pe întrebarea dacă „a ajuns acolo prima” – dacă a făcut picturi abstracte înaintea bărbaților? Pare evident că a făcut-o, doar că nu într-un mod recunoscut ca  legitim. O instituție critică care premiază raționalismul și ego-ul masculin este slab echipată pentru a recunoaște realizările unei femei, mai ales în perioda de debut al secolului XX. Nu contează că alături de ea, Kandinsky a conceput arta ca un mijloc de exprimare spirituală. Sau că Mondrian a fost asemenea ei, un adept al teosofiei.

Af Klint este inclusiv respinsă ca „mistica”, pentru că acceptarea ei ca artist la vremea aceea ar fi însemnat să fie necesară revizuirea definiției.

Hilma af Klint a simțit că este condusă de o forță literalmente călăuzitoare. Ea a scris în caietul ei:

Imaginile au fost pictate direct prin mine, fără desene preliminare și cu mare forță. Habar n-aveam ce ar trebui să descrie picturile; cu toate acestea am lucrat rapid și sigur, fără să schimb o singură atingere de pensula.

 

Al patrulea copil al lui Mathilda af Klint (născută Sonntag) și al căpitanului Victor af Klint, comandant de navă suedez, Hilma af Klint a petrecut verile cu familia ei la conacul lor Hanmora de pe insula Adelsö din lacul Mälaren. În aceste împrejurimi idilice, Hilma a intrat în contact cu natura într-o etapă timpurie a vieții sale. Această asociere profundă cu formele naturale urma să fie o inspirație în munca ei. Mai târziu, Hilma af Klint a ajuns să locuiască permanent la Munsö, o insulă de lângă Adelsö.

De la familia sa, Hilma af Klint a moștenit un mare interes pentru matematică și botanică. Ea a arătat o abilitate timpurie în arta vizuală și, după ce familia s-a mutat la Stockholm, a studiat la Tekniska Skolan din Stockholm (astăzi Konstfack), unde a învățat portret și pictura peisajului.

A fost admisă la Academia Regală de Arte Frumoase la vârsta de douăzeci de ani. În anii 1882–1887 a studiat în principal desenul și pictura de portret și pictura peisajului. A absolvit cu onoruri și i s-a acordat o bursă sub forma unui studio în așa-numita „Clădire Atelier” (Ateljébyggnaden), deținută de Academia de Arte Frumoase în centrul Stockholmului. Acesta era principalul centru cultural din capitala Suediei la acea vreme. Aceeași clădire a deținut și Blanch’s Café și Galeria de Artă Blanchs, unde a apărut un conflict între viziunea convențională a Academiei de Arte Frumoase și mișcarea de opoziție a „Societății de Artă” (Konstnärsförbundet), inspirată de pictorii francezi din gruparea “En Plein Air”. Hilma af Klint a început să lucreze la Stockholm, câștigând recunoaștere pentru peisajele sale, desenele botanice și portretele sale.

În 1880 sora ei mai mică Hermina a murit și în acest moment a început să se dezvolte dimensiunea spirituală a vieții sale .

Interesul ei pentru abstractizare și simbolism a venit din implicarea în spiritism, foarte în vogă la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Primele experimente ale Hilmei în investigația spirituală au început în 1879.

A devenit interesată de teosofia doamnei Blavatsky și de filosofia lui Christian Rosencreutz. În 1908 l-a cunoscut pe Rudolf Steiner, fondatorul Societății antroposofice, care se afla într-o vizită la Stockholm. Steiner a inițiat-o în propriile sale teorii cu privire la arte și va avea o mare influență asupra picturilor ulterioare. Câțiva ani mai târziu, în 1920, l-a întâlnit din nou la Goetheanum din Dornach, Elveția, sediul societății antroposofice.

Opera Himei poate fi înțeleasă în contextul mai larg al căutării moderniste pentru noi forme în sistemele artistice, spirituale, politice și științifice de la începutul secolului al XX-lea. În aceeași perioadă se va găsi același interes pentru spiritualitate și la alți artiști, cum ar fi Vasili Kandinsky, Piet Mondrian, Kasimir Malevitch și Nabis-ul francez, dintre care mulți au fost, ca af Klint, inspirați de Mișcarea teosofică.  Cu toate acestea, tranziția artistică către arta abstractă și pictura non-figurativă a Hilmei af Klint a avut loc independent  mișcările moderne contemporane.

Hilma s-a asociat cu un grup de artiste ( Anna Cassel, Cornelia Cederberg, Sigrid Hedman și Mathilda Nilsson), formand grupul “De Fem”, (Cele Cinci).

Grupul de femei-artiste “Cele Cinci”, a fost angajat în sesiuni paranormale,  organizate în mod regulat. Deschideau fiecare întâlnire cu o rugăciune, urmată de o meditație, o predică creștină și o și analiză a unui text din Noul Testament.  Au înregistrat într-o carte un sistem complet nou de concepte mistice, sub forma mesajelor de la spirite superioare numite, Înalții Maeștri („Höga Mästare”).

În 1906, după o cariera de 20 de ani în pictură, la vârsta de 44 de ani, Hilma af Klint a pictat prima sa serie de picturi abstracte. Aceasta face ca să preceadă cu cinci ani, momentul “oficial” al istoriei artei abstracte, care îi apartine lui Vasili Kandinski.

În 1904, Înalţii Maeștrii, i-au spus lui Klint despre o sarcină viitoare: un templu ar trebui să fie construit și umplut cu picturi reprezentând lumea spirituală. În următorii doi ani, ghizii spirituali au vorbit cu celelalte membre din grupul “Cele Cinci”, întrebându-le dacă ar fi dispuse să întreprindă proiectul. Toate au refuzat. La începutul noului an, în 1906, Amaliel, unul din Înalţii Maeştri, i-a propus-o lui Klint, care a acceptat imediat.

„Aceasta a devenit marea misiune pe care am îndeplinit-o în viața mea”, a scris ea.

Artista în vârstă de 43 de ani s-a pregătit luni întregi și apoi a început să realizeze “Picturile pentru Templu”. Ea a lucrat la acest proiect timp de nouă ani. În total, ea a creat 193 de picturi care sunt împărțite în serii și subdivizate în grupuri, cu progresii numerotate. Lucrările sunt colorate, schematice, abstracte și pline de forme geometrice, forme fluide și limbaj criptic. Unele măsoară peste 3 metri, altele au abia 30 de centimetri.

Cosmice și primordiale, misterioase, uluiesc dintotdeauna privitorii. Și mai mult de o treime dintre ele pot fi acum văzute la Muzeul Guggenheim, în colecţia ”Hilma af Klint: Picturi pentru viitor”, cea mai semnificativă expoziție dedicată vreodată artistei in Statele Unite.

În afară de aspectul geometric, picturile au o prospețime și o estetică modernă cu o linie tentantă şi dinamică: un cerc segmentat, o helică împărțită și împărțită într-un spectru de griuri colorate. Lumea artistică a lui Hilma af Klint este impregnată cu simboluri, litere și cuvinte. Picturile descriu adesea dualități simetrice, sau reciprocități:  sus/jos,  interior/exterior, pământesc și ezoteric, masculin și feminin, bine și rău. Alegerea culorilor este metaforică: albastru înseamnă spiritul feminin, galben pentru cel masculin și roz/roșu pentru iubirea fizică/spirituală. Lebăda și Porumbelul, denumirea a două serii ale Picturilor pentru Templu, sunt de asemenea simbolice, reprezentând, respectiv, transcendența și iubirea. Ca porți spre alte dimensiuni, picturile ei necesită interpretare la nivel narativ, ezoteric și artistic evocând în același timp geometrie primordială și motive umaniste.

Constelații de forme rotunjite, linii învolburate și bucăți de scris cursiv plutesc pe fundaluri în aceleași culori, precum și nuanțe armonioase de galben, verde, negru și alb. O mare parte din imagini sugerează forme naturale și biologice, cum ar fi florile, clitorisuri și planete, iar formele geometrice pure, cercurile și pătratele se reprezintă doar pe ele însele. Planurile de imagine sunt plate dar incontestabil cinetice – toate elementele par că s-ar putea dezlănțui și ar putea începe să deriveze în orice moment.

În 1907 arta modernă nu mai realizase aşa ceva. Iată ce face seria și, în general, munca lui Klint, atât de uluitoare: demonstrează posibilități complet diferite si noi pentru ceea ce poate fi arta. Și a fost realizată acum mai bine de 100 de ani, de o femeie.

Jillian Steinhauer declara: ”Ar fi nevoie de un studiu atent al celor peste 2.600 de pagini pe care le-a lăsat în urmă – un lexic care explică semnificația literelor din tablourile ei, caiete care îi cataloghează lucrările, manuscrise de carte – pentru a începe să înțelegem ce Klint încerca să ne spună. Dar nu aveți nevoie de acele cunoștințe ezoterice pentru a sta în fața picturilor ei și pentru a simți provocarea lor: să lăsați deoparte ceea ce ați fost învățat și să vă deschideți către un mod neobișnuit și mai expansiv de a vedea lumea.”

Abstract: Hilma af Klint, the Swedish artist, presented in 1906-1907 a vast collection of modern abstract painting.

This fact precedes the official moment of the genesis of abstract painting made by the guru Vassily Kandinsky, by about 5 years.

The presence of Hilma af Klint is quite discreet in the history of art, itself leaving by will that an important part of the work to be revealed publicly 30 years after her death.

„Opera magna” signed by Hilma is prophetically called „Paintings for the Future” and features abstract paintings with geometric shapes, diagrams, letters and various cryptic and spiritual symbols.

© Sud-Est Forum 2020

Copyright secured by Digiprove © 2020All Rights Reserved