Motto:

Mă interesează o realitate care respiră, care continuă să se miște, pentru că spune ceva și acest lucru contează dacă imaginea este separată de prima intenție și plasată în spații care nu pot fi controlate decât de sensibilitate, unde totul pare impregnat de o noua curgere.

(Mario Giacomelli, note din anii 1990)

Mario Giacomelli, dispărut dintre noi în anul 2000, a fost o voce artistică discretă dar copleşitoare.

Destinul său a fost al libertătţi: la 13 ani, a părăsit liceul, a început să lucreze ca dactilograf și și-a petrecut weekendurile pictând. După ororile celui de-al doilea război mondial, el s-a orientat spre mediul  fotografiei, unde a devenit autodidact. A rătăcit pe străzile și câmpurile Italiei de după război, inspirat de filmele neorealiste sângeroase ale lui Vittorio De Sica și Roberto Rossellini și a dezvoltat un stil caracterizat de compoziții îndrăznețe, stilizate și contrastante.

Format inițial ca tipograf, interesul său timpuriu pentru efectul grafic a devenit o parte cheie a lucrării sale fotografice ulterioare. Câștigător a numeroase medalii și premii, a obținut statutul internațional prin numeroase expoziții în Europa, America și Japonia. Stilul său vizual extrem de personal, artistic, atmosferic, demonstrează o preocupare pe tot parcursul vieții cu peisaje care pun accent pe tipare liniare, abstracte, peisaje urbane rurale, scene de stradă și portrete ale vieții italiene de zi cu zi. Opera sa afișează o înțelegere profundă a țării și a oamenilor săi și o stăpânire a formei și a efectelor care fac ca fotografiile sale să-și imagineze o lume în sine.

În anii ‘60, Giacomelli a lucrat la proiectul intitulat „Nici o mână nu mă mângâie pe față”, mai cunoscut sub numele de seria „I Pretini-Seminariştii”, concepută în seminarul din Senigallia și prezentată ulterior la Köln Photokina în 1963.

În 1961, Giacomelli a vizitat Școala Episcopală din Sengallia, ca parte a unui proiect în care a fotografiat seminarii catolice în Italia postbelică. El a fost emoționat de tinerii studenți și de situația lor de viață și a început să-i surprindă în momentele lor rare de petrecere a timpului liber. Seria de fotografii arată viitorii preoți, adesea după ore lungi de studiu și rugăciune, jucându-se pe zăpadă sau cu un pisoi, sărind și dansând în ring. Acestea au fost plăceri simple de experimentat, iar fotografiile sunt un contrast puternic cu imaginile care au surprins în mod obișnuit tineretul din anii 1960 – cei care au îmbrățișat și au susținut libertatea și rebeliunea. Singurul act de obraznicie din fotografiile tinerilor preoți sunt aceia care fumează trabucuri, pe care Giacomelli însuși le-a adus într-o duminică.

Dar Giacomelli nu încerca doar să surprindă momentele jucăușe din viața unui tânăr preot în pregătire. În toți supușii săi, el căuta adevărul; încercând, de asemenea, să înțeleg ce se ascundea în spatele evidentului. În această serie, el părea să pună la îndoială singurătatea, indepartarea de cei dragi și devotamentul pentru o viața de sacrificiu. De asemenea, a dat titlului seriei, inspirat dintr-o poezie cu același nume a părintelui David Maria Turoldo.

Deși nivelurile extreme, aproape crude de disciplină au durat multe decenii pentru a fi expuse în mass-media, știm acum că au fost cazuri de abuzuri fizice și emoționale în cadrul seminariilor, școlilor și altor instituții conduse de biserică, precum și de stat. Fotografiile prezintă expresii exterioare  ludice ale seminaristilor dar  cei care privesc și își fac cu adevărat timp să vadă in profunzime, sesizeaza si sentimente contrare fericirii tineresti, de tristețe, melancolie și chiar milă. Acest conflict – între ceea ce se arată și ceea ce se simte – face ca seria să fie oricand atât de convingătoare.

În 1980 a apărut şi albumul foto “Seminariştii”, editat de Angelo Schwarz.

Lumina generală care scaldă imaginile lui Mario Simonelli parcă traduce ceea ce el a scris, cu pasiune poetică:

Dar viața m-a învățat că totul este aici, trebuie să asculți, să fii atent la iubirea dintre noi și lume, la această relație minunată și tragică, unde există totul și nu este decat o singură forță care să ne ghideze în pădurea intunecata sau în lumina soarelui.

© Sud Est Forum 2020

Copyright secured by Digiprove © 2020All Rights Reserved