GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

SCURTCIRCUIT 8: PROZOPAGNOZIA ARTISTICĂ (Întâlnire între pictura lui Francis Bacon şi fotografia lui Cornel Gingăraşu)

 

Motto 1: PROZOPAGNOZÍE s.f. pierdere a facultății de a recunoaște fizionomiile. (<fr. prosopagnosie)

Motto 2 :

Aproape toată realitatea este durere.

Francis Bacon

Francis Bacon-1957

              Francis Bacon-1957

Multe poveşti sunt legate de viaţă, artă şi chiar de dosarul medical al pictorului britanic Francis Bacon, omul care a şocat galeriile în anii ‘50, actualmentente fiind considerat unul dintre corifeii modernismului.

Încă din antichitate, vederea era considerată un simţ-cheie, întotdeauna importantă, considerată mod de transmitere a sentimentelor, simbol al energiei solare sau al rațiunii.

Conceptul esenţial al lui Bacon constă în distorsiunea feţelor umane, amplitudinile răspunsului evocat de vizualizarea chipurilor și corpurilor generate de tablouri, sunt extrem de şocante. Au fost aluzii la posibile boli de ochi şi tulburări de vedere dar de fapt, aceasta prozopangnozie artistică este o modalitate de a crea un univers al emoţiilor extreme, al coşmarului şi un salt în labirintul psihanalizei. Putem spune că aparenta orbire la vederea feţei umane normale duce la distrugerea suprafeţelor realului, o analiză crudă, dar exactă a nevrozei. Un pictor ce anticipează magistral, una din bolile secolului XXI, “suferinţa incomodă ce nu poate fi înţeleasă” (Andrew Solomon), adică depresia.

Bacon găsește suferinţa în om, arătându-ne ființe care sunt prezențe pure ale unei transcendențe bizare. Figurile sale apar din simțirea materiei picturale în sine, un material secționat, măturat, dezechilibrat, răvășit, supărat.

Francis Bacon -1987

                Francis Bacon -1987

În acest articol am încercat şi o corelare între pictura lui Bacon, cu un alt domeniu al artei vizuale, fotografia. O intersecţie cu fotografia creativă  semnată de Cornel Gingăraşu, întâlnire cu ambiția de a investiga artistic alienarea, adevărata esență a omului contemporan, care este surd și singur, neexistând consolare sau distragere de la starea accidentală și inutilă.

 

 

Bacon’s essential concept is the distortion of human faces, the amplitudes of the response evoked by

the visualisation of the faces and bodies generated by the paintings are extremely shocking. There have been allusions to possible eye diseases and visual disturbances but in fact, this artistic prosopagnosia is a way to create a universe of extreme emotions, nightmare and a leap into the labyrinth of psychoanalysis. We can say that the apparent blindness at the sight of the normal human face is the destruction of the surfaces of reality, a cruel but exact analysis of neurosis. A painter who masterfully anticipates one of the diseases of the 21st century, “uncomfortable suffering that cannot be understood” (Andrew Solomon), meaning depression.

Bacon finds suffering in man, showing us beings who are pure presences of bizarre transcendence. His figures appear from the feeling of the pictorial matter itself, a sectioned, swept, unbalanced, tumultuous, angry material.

In this article I also tried a correlation between Bacon’s painting, with another field of visual art, photography. An intersection with creative photography signed by Cornel Gingăraşu, meeting with the ambition to artistically investigate the alienation, the true essence of contemporary man, who is deaf and lonely, there is no consolation or distraction from the accidental and unnecessary state.

 

 

© Sud Est Forum 2020

Posted by on mai 10, 2020. Filed under ARTE VIZUALE,CORNEL GINGARASU,HOME,NEWS,PICTURA,PORTOFOLII. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry