Motto

Dragostea este frecventarea asiduã a unui mister.

 Eric-Emmanuel Schmitt

Conştientul te împiedică să vezi ceea ce spun… Eu vorbesc ca om, şi vorbind ca om mă uit la pisicuţa mea Japonica… Aş dori din tot sufletul, nu să trăiesc ca ea, ci să am demnitatea ei, care aparţine felinelor, în genere… Aş dori din tot sufletul să fiu aristocrat ca Japonica… Vezi, există nişte calităţi umane, care nu sunt numai umane şi pe care, în mod ciudat, nu le-am văzut la niciun om atât de împlinite ca la Japonica…

Mulţi trec pe lângă ele şi nici nu le bănuiesc măcar… Dar ele există, şi atunci… Şi eu mi le doresc, adică la mine sunt mai ales în starea de dorinţe, pe când la ea sunt realităţi depline… Între noi fie vorba, pentru mine Japonica nici nu e pisică, decât într-o prezenţă accidentală a principiului… Eu ştiu foarte bine asta, şi ea ştie la fel de bine… Şi ea ştie că eu ştiu, şi eu ştiu că ea ştie… Iar în unele momente de intensă admiraţie din partea mea, când simt că sunt foarte aproape de ea, îi şi spun: Măi, Japonica, nu mai face pe nebuna cu mine… Hai, vorbeşte-mi… Îţi spuneam, într-o zi, că Japonica e înger. Să ştii că nu glumeam. Un înger-pisică. Şi ea rămâne pisică, parcă numai ca să mă convingă pe mine că e numai pisică şi prin asta mă convinge, din ce în ce mai mult, că nu e numai pisică… E un joc extrem de subtil, nu ştiu cum să ţi-l descriu… Vezi, eu sunt altceva decât ea.

Nu ştiu pe ce treaptă m-aş afla dacă ne-ar compara cineva, chiar ţinând seama de faptul că eu sunt om… În orice caz, ea are nişte calităţi, greşit socotite umane, pe care eu, omul, i le invidiez… Nu ştiu dacă eu am vreo calitate, omenească sau nu, pe care ea să mi-o invidieze… Nu m-aş mira deloc, crede-mă, dacă, într-o bună zi, Japonica ar începe să râdă şi mi-ar spune: „Măi prostule…”.

Gellu Naum

[JAPONICA]

(din „Mic tratat de pisicologie”, Şerban Foarţã, Editura Humanitas 2015)

Fotografii de Cristina Antal

Copyright secured by Digiprove © 2020All Rights Reserved