Un monument depinde întotdeauna de locul anumit
pe care-l alegi şi de cum va răsări soarele sau cum va apune
soarele deasupra lui, de însăşi materia înconjurătoare.

Constantin Brâncuşi

„REFLEXII”, o expoziţie  cel  puţin  neobişnuită, un  demers artistic original, rezultat al prieteniei dintre un sculptor al luminii şi un fotograf al luminii. George Culea – sculptorul, este printre altele unul dintre puţinii  restauratori  de  piatră din România, iar Mircea Stoian – fotograful, poate singurul adept al acestei forme de artă care s-a gândit  să  surprindă  nu numai complexitatea  lumii reale, ci şi  aconismul aparent brut al sculpturii non-figurative.
Pentru amândoi, metoda principală de lucru este lumina, cu ajutorul căreia George Culea a reuşit să dea pietrei nu numai viaţă, ci şi magia primordială pe care se spune că ar fi avut-o cândva semnul-imagine, ca şi semnul-cuvânt. De aceea, fiecare lucrare e însoţită de ceva ce pare o filosofică explicitare a ideii artistice, fiind însă mai mult de atât, sinteza alchimiei mentale inexprima bile care generează opera de artă.

Fotografiile lui Mircea Stoian completează lucrările sculptorului până la a deveni, uneori, o parte a lor. Fiecare sculptură „se mişcă” în mediul fluid creat de propria-i fotografie, permiţâdu-şi  astfel  răsfăţul de a tranziţiona forma rece a pietrei cioplite. Avem aşadar de a face cu ceea ce Marielle Tabart numea „un gen nou de sculptură făcută cu camera”, tehnică ce reuşeste să sublimeze formele primordiale ale lui  George Culea,  trans formându-le liniştea în lumină. 

Ileana Ene Giuşcă

**********

Artă şi lumină

„Să faci obiectul din lumină.

Înţelegi?

O atingere a imposibilului”.

Arta, asemenea religiei, este o asceză aflată dincolo de ideologii şi sisteme politice. Ea condensează umanul la limită sau între limite extreme, ea exprimă posibilităţi infinite de existenţă ale spiritului uman în permanentă căutare şi autodefinire. Universalitatea se află dincolo de spaţiul şi timpul prezent, poţi fi universal în orice punct de pe mapamond. Sculptorul George Culea demonstrează acest lucru prin întreaga sa creaţie.

Lăsând la o parte experienţele sale personale de ordin biografic (artistul este restaurator la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa), domnul Culea este, vorba lui Constantin Noica: „vizitat de concept”. Arta sa este o expresie a materiei purtătoare de energii spirituale cu miraculoase puteri sacre. Format de mic în atmosfera plină de nobleţe a Mănăstirii Techirghiol, localitate în care artistul s-a născut şi a copilărit, artistul sublimează în formele imaginate energia superioară a spiritului, captând lumina, creând şi recreând lumea sa. El este un poet al formelor concrete, al pietrei, al lemnului, al marmurei. El comunică cu materialul dat şi-i insuflă viaţă, spirit, sens.

Geta Deleanu

© Sud-Est Forum 2020

Copyright secured by Digiprove © 2020All Rights Reserved