În timpul rãzboiului rece, cursa pentru cucerirea spaţiului cosmic a devenit un motiv de mândrie pentru marile puteri mondiale. Din pãcate, primele victime ale zborului cu fiinţe vii au fost câinii, maimuţele, pisicile, papagalii, peştii şi cobaii, ȋn funcţie de programul tehnic.

Un cățel roşcat din Moscova a călătorit pe orbită în 1957 cu o singură porţie de mâncare și oxigen doar pentru șapte zile.

Cu o inimă bãtând nebuneşte, Laika a urcat cu rachetă pe orbita Pământului, la 2.000 de mile deasupra străzilor Moscovei, de unde a fost “recrutatã”. Supraîncălzitã, înghesuitã, speriatã și flămândã, cãţeluşa și-a dat viața pentru țara ei, îndeplinind involuntar o misiune de sinucidere .

În această poveste, metisa de husky-spitz a devenit o parte a istoriei lumii,  fiind prima creatură vie care a orbitat circumterestru.

Inginerii sovietici au planificat Sputnik 2 în mare grabă, după ce conducatorul URSS, Nikita Hrușciov le-a cerut ca zborul să coincidă cu 7 noiembrie 1957, cea de-a 40-a aniversare a Revoluției bolșevice. Folosindu-se de ceea ce învățaseră de la Sputnik 1, o navã fără echipaj, echipele au muncit rapid pentru a construi un dispozitiv care să includă un compartiment special pentru un câine. În 4 octombrie 1957, Sputnik 1 făcuse istorie, devenind primul obiect lansat de om ȋn cosmos.

Tehnicienii sovietici au început căutarea ȋn haitele de câini vagabonzi, alegând femele care erau mai mici și aparent mai docile. Testele inițiale au determinat docilitatea și pasivitatea. În cele din urmă, viitorii astronauti canini au trăit în mici capsule sub presiune zile întregi și apoi săptămâni.

Medicii le-au verificat reacțiile la modificările presiunii aerului și la zgomotele puternice care însoțesc zborul, mai ales decolarea. Subiecţii au fost echipaţi cu un dispozitiv de eliminare a fecalelor conectat ȋn zona pelvină. Câinilor nu le plăceau dispozitivele și pentru a evita utilizarea lor, se constipau chiar și după consumarea unor laxative. Totuşi, ȋn aceste condiţii vitrege, unele exemplare s-au adaptat foarte bine. Conform cãrţii “Animals In Space” de Colin Burgess și Chris Dubbs, Uniunea Sovietică a lansat câini în misiuni spatiale de 71 de ori între 1951 și 1966, cu 17  victime. Programul spațial rus continuă să folosească animalele în testele spațiale, dar, cu excepția miticei Laika, există o speranță că animalul va supraviețui.

În zilele dinaintea zborului cu Laika, ȋn SUA, cercetãtorii au considerat în primul rând maimuţele ca subiecți de testare. Motivul pentru alegerea de cãtre sovietici a câinilor ȋn loc de maimuțe nu este clar, cu excepția faptului că lucrarea de pionierat a lui Ivan Pavlov privind fiziologia câinilor la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX ar fi putut oferi o experienţã vastã pentru utilizarea canidelor.

Specialiştii sovietici au ales ca Laika să moară, dar nu erau în totalitate lipsiţi de inimă. Unul dintre ȋngrijitorii ei, a adãpostit-o acasă la el, cu puțin timp înainte de zbor, pentru că „voia să facă ceva frumos pentru câine”, a declarat el ulterior.

Cu trei zile înainte de ridicarea programată, Laika a intrat în spațiul său limitat de călătorie care a permis doar câțiva centimetri de mișcare, plinã de   senzori și dotată cu un dispozitiv de defecare, a purtat un costum spațial cu rețelele metalice încorporate. Pe 3 noiembrie, la 5:30 a.m., nava s-a ridicat cu forțele G atingând niveluri de gravitație de cinci ori peste cele normale.

Zgomotele și presiunea zborului au înspăimântat-o enorm pe Laika: bătăile inimii ei s-au amplificat până la triplarea ritmului normal, iar ritmul respirației s-a mãrit de patru ori.

Muzeul Naţional al Aerului şi Spatiului deţine printuri declasificate care aratã parametrii vitali din timpul zborului. A ajuns pe orbită vie, înconjurând Pământul în aproximativ 103 minute. Din păcate, pierderea scutului de căldură a făcut ca temperatura din capsulă să crească în mod neașteptat, afectând grav organismul. Ea a murit „la scurt timp după lansare”, a dezvăluit medicul rus și antrenorul pentru câini spațiali, Oleg Gazenko, în 1993. „Temperatura din interiorul navei spațiale după a patra orbită a înregistrat peste 90 de grade”. Speranța era ca Laika să rămână în viață timp de opt până la 10 zile, dar în schimb ea a murit din cauza supraîncălzirii și deshidratării după câteva ore.

Totuși, radioul sovietic a transmis difuzări zilnice despre sănătatea ei, insistând că totul era bine. Versiunea oficială a fost că ea a murit după ce a mâncat otravă administrată în mâncare pentru a evita o moarte dureroasă la reintrarea în atmosfera Pământului. Moscova a menținut această ficțiune mulți ani.

Sputnik 2, ca un mormânt spaţial a continuat să orbiteze timp de cinci luni.

Biologul rus Adilya Kotovskaya, a declarat : „Bineînțeles că știam că este destinată să moară în zbor, întrucât nu exista nicio modalitate de a o întoarce – acest lucru nu era posibil la vremea respectivă. I-am cerut să ne ierte și chiar am plâns în timp ce am mângâiat-o pentru ultima dată”.

Din păcate, pentru Laika, chiar dacă totul ar fi funcționat perfect și dacă ar fi avut norocul să aibă multă mâncare, apă și oxigen, ar fi murit când nava spațială a reintrat în atmosferă după 2.570 de orbite. În mod ironic, un zbor care promitea certitudinea morții lui Laika oferea și o dovadă că spațiul era locuibil.

În 2008, Rusia a dezvăluit o statuie memorială a eroinei Laika deasupra unei rachete la o bazã de cercetare militară din Moscova, iar când națiunea a onorat cosmonauții căzuți în 1997, cu o statuie la Institutul Problemelor Biomedicale din Moscova, imaginea cãţeluşei Laika a putut fi văzută într-un colț.

Povestea  trăiește astăzi pe site-uri web, videoclipuri YouTube, poezii și cărți pentru copii, cel puțin unele dintre acestea oferind un final fericit câinelui condamnat.

Impactul cultural al cãţeluşei Laika a fost răspândit de-a lungul anilor de la moartea ei. Muzeul de artă din Portland, Oregon, prezintă în prezent o expoziție în studioul de animație stop-motion care a primit numele câinelui LAIKA. Spectacolul „Animând viața” a fost prezentat până pe 20 mai 2018.

În Statele Unite există şi o revistã pentru drepturile animalelor și stilul de viață vegan, numitã LAIKA Magazine.

Cornel Gingãraşu

Imagini de pe Internet

Copyright secured by Digiprove © 2019All Rights Reserved