Unfu*k yourself, Gary John Bishop
Un titlu incitant, în condițiile în care toată lumea vrea să și-o tragă sau să ți-o tragă…
Evident că autorul mizează pe o comunicare paradoxală, în stil ericksonian, dar nu duce această tehnică la nivel de artă, ci de discursuri motivaționale.
Experiența sa de coacher și expert în dezvoltarea personală îl determină să își conceapă cartea ca o serie de discursuri în care se adresează direct receptorului, folosind persoana a II-a singular. Mărcile oralității nu lipsesc: verbe la imperativ, enunțuri exclamative și imperative, construcții în vocativ, toate menite să trezească conștiința „bietului” om lipsit de repere.
În maniera „filosofiei urbane”, Gary John Bishop își structurează cartea în capitole ce urmăresc un traseu transformațional: „Vreau”, „Sunt programat să câștig”, „Dețin controlul”, „Accept incertitudinea”, „Eu nu sunt gândurile mele, sunt acțiunile mele”, „Sunt perseverent”, „Nu aștept nimic și accept totul”, „Și de-aici, încotro? „.
Cred că este clară contradicția dintre control și lipsa expectanțelor, dintre persevrență și incertitudine etc.
Evident, sceptică cum sunt, am considerat inițial că e o carte pentru adolescenții veșnic aflați în căutarea identității. Eram destul de aproape de adevăr, mai ales că accept cu greu discursurile, literare sau nu, în care oamenii mi se adresează direct, cu o familiaritate pe care nu prea sunt dispusă să o accept. Totuși, nu pot să nu apreciez inserțiile filosofice și psihologice ale cărții.
„Accepând sfârșitul vieții mele, cunoscându-l și confruntându-l fățiș, mă eliberez de anxietatea morții și de micimea vieții – abia atunci sunt liber să devin eu însumi. „ – Martin Heidegger
„Ești ceea ce faci, nu ceea ce spui că vei face.” – Carl Jung
Am selectat câteva dintre cele mai însemnate idei ale cărții:
- Este important să înțelegi ce vrei cu adevărat sau….ce nu vrei. De exemplu, „vreau cu tot dinadinsul să câștig un milion de dolari”, respectiv, „nu vreau cu niciun chip să mai merg la serviciu cu metroul”.
- Omul este un câștigător pentru că joacă după regulile inconștientului. Dacă are întipărită în minte ideea câștigului și a reușitei, va ajunge acolo. Dacă și-a încrustat eșecul, va ajunge la eșec, deci va fi câștigător pentru că și-a dovedit o convingere.
- Este important să te conectezi cu realitatea, nu cu auto-discursul emoțional despre viața ta.
- Întotdeauna vom fi judecați de ceilalți. Unii ne vor desconsidera, dar sunt și oameni care ne vor admira.
- O decizie proastă luată azi este mai bună decât pasivitatea.
- A nu aștepta nimic presupune, în fapt, a te bucura de fiecare lucru mărunt din viața ta și a te adapta la noua realitate.
Cred că cea mai frumoasă metaforă a cărții este cea a vâslașului căruia i s-a scufundat barca. El cade în apă, dar continuă să facă aceleași mișcări ca și când ar vâsli. Omul își făcuse niște planuri pe care le urma cu perseverență, în loc să accepte idea imprevizibilului și să se adapteze la noile situații.
Pe scurt, filosofia urbană ne îndeamnă la perseverență în schimbare, la adaptabilitate și la adoptarea unei psihologii comportamentale: fake it till you make it!
Text: Violeta Stanciu
Imagini: Erik Jones
Posted by