Eram acasă la Gheorghe Andreescu gândind expoziția lui din 2018 la Muzeul de Artă Vizuală.

Plasticianul se luptă cu scenograful în pregătirea livingului pentru prezentarea ultimelor sale lucrări.

Se scurgeau pe sub ochii noștri cai, frânturi de arhitecturi, colțuri de lume sau vis, compoziții elaborate, elemente de grafisme inconfundabile, caligrame cunoscute sau necunoscute.

Eu stăteam pe fotoliul pe care adăstam de obicei cu privirea ruptă între lucrările plasticianului  și o sculptură  care îmi place foarte mult.

Atunci am înțeles.

Se scurgeau sub ochii noștri nu lucrările pentru o viitoare expoziție ci anii petrecuți împreună.

Fiecare lucrare însemna o frântură de istorie din viața noastră.

Vegheată de  sculptura perfectă, lucrările lui Gheorghe Andreescu își relevau sensul matur și responsabil, într-o ambianță care îl caracterizează.

L-am cunoscut pe Gigi într-o perioadă de frenezie a cailor și într-o tinerețe năvalnică.

Îl redescopeream acum cu aceeași tematică dar abordând o modalitate de exprimare plastică diferită.

Același veșnic tânăr și neliniștit Andreescu.

Andreescu se dovedea capabil să reia teme vechi în modalități înaripate de viziuni cromatice noi. Lucrările se perindau într-un ritm amețitor în fața ochilor noștri. Mișcare și încremenire, obsesia contrastelor, curajul reafirmării cu sensuri noi, cromatica de toamnă a vărstei unei tinereți admirabile.

Am privit, am ales, mi-am amintit.

Am fost parte la creionarea acestui portret al artistului, la maturitatea veșnic tânără a plasticianului Gheorghe Andreescu, în anul de grație 2018.

Era înariparea cailor și a arhitecturilor subiective, în neștirbita SENZAȚIE de Andreescu.

Dr. Dan Basarab Nanu

Manager

Muzeul de Artă Vizuală Galaţi

Prev

1of5

Next

Foto: Cornel Gingărașu