Motto:

Dar în istorie, ca și în viața omenească, regretele nu pot îndrepta greșeala unei clipe. O mie de ani nu pot răscumpăra ceea ce s-a pierdut într-un singur ceas.

Ȋn cartea sa “Orele astrale ale omenirii”, scriitorul Stefan Zweig, amintește de momente de cotitură din istoria umanităţii fără să gȃndească maliţios – tragic ca văzȃndu-le cosmologic, evenimentele esenţiale mai degrabă sunt găuri negre…moartea, suferinţa, războiul, drama fiind semnele de exclamare din destinul speciei Home Sapiens.

Istoricul devine un fel de scriitor de necrologuri, viaţa serenă, obisnuită devine o speranţă de implinit ȋntre două nefericite debarcări pe Styx.

Oare ce futurist al știinţei sau artei ar fi putut aprecia pȃnă ȋn 26 aprilie 1986, ora 01:23 din noapte, ca o instalaţie făcută de mȃna omului poate aduce atȃta moarte omului, otravă cerului și pămȃntului?

Poţi apela la cuvintele marilor creatori tragici ai teatrului antic pentru a descrie ce a fost și este ȋncă….sau poţi apela la statistici reci, dar dureroase și tot e prea puţin….una dintre orele astrale ale omenirii s-a transformat ȋntr-un veac de suferinţă și ȋntr-o veșnicie de ȋnvăţătură (la cea din urma să sperăm, căci uneori memoria oamenilor e atȃt de scurtă).

Ȋntre pădurile din Ucraina, la 130 km de

Kiev și 300 km de Iași, centrala atomică Cernobîl, s-a transformat ȋn unul din cele mai mari dezastre produse de om, avȃnd efecte comparabile cu explozia a 500 de bombe nucleare .

Orașul Prypiat, construit pentru personalul centralei a fost evacuat cu o zi mai tȃrziu, iar distribuirea iodului a ȋnceput după o lună.

După evacuare, Prypiat a devenit un oraș-fantomă, un simbol trist al secolului XX și al unui Prometeu ghinionist.

Constantin Aurel Păduraru, un mare talent ȋn fotografie, a mers ȋn primăvara lui 2018, ȋn zona Cernobȋl, Prypiat, pentru documentarea acestui loc postapocaliptic, care după spusele sale a fost copleșitor:

Cred că a fost cea mai intensă și apăsătoare experienţă a mea de pȃnă acum, și ȋmi doresc să o repet. Locul ăla ne arată cȃt de fragili suntem și cum putem pierde tot ȋn cȃteva clipe.

Aceste fotografii impresionante au fost oferite cu mult altruism pentru “Sud Est Forum” și vi le prezentăm ȋn albumul alăturat.

Imaginile ne introduc ȋntr-o lume neobișnuită pentru privitorul ce scrutează benign, un orizont al fricii, frica primordială a sfȃrșitului lumii, un sentiment primitiv, născut odată cu omul.

Ne imaginam violenţa cu care viaţa acelor oameni a fost curmată sau  schimbată, durerea lor, psihologia supravieţuitorilor, aparȃnd ȋntrebări esenţiale despre viaţă, societate și tehnologie, care duc apoi (catalizate de aceste imagini unice) ȋnspre un mit modern.

Ȋn primul capitol al Cărtii Apocalipsei citim:

Scrieți lucrurile pe care le-ați văzut, lucrurile care sunt și lucrurile care vor fi în continuare” (Apocalipsa 1:19). El ia ca misiune să transmită – să dezvăluie….

Albumul lui Aurel Păduraru poate ilustra aceste cuvinte, o promisiune a neuitării pentru o suferinţă nejustificată.

* Aceasta este distanţa fizică, reală, trasată ȋn linie dreaptă pe hartă ȋntre  Iași și Cernobȋl conform https://ro.distance.to/Cernobîl/Iaşi

Album foto: Aurel Constantin Păduraru

https://www.facebook.com/aurel.paduraru?fref=mentions

Text: Cornel Gingărașu

Copyright secured by Digiprove © 2018All Rights Reserved