Ȋn premieră vom prezenta o parte din picturile Monicăi Turcu, lucrări din ultimii ani, unele necunoscute publicului iar altele făcȃnd parte din diferite expoziţii de prestigiu.
Ȋn general, un artist discret, care se dezvăluie greu, Monica este adepta unei arte conceptuale, de fuziune.
Profunzimea abordării sale merge spre ţărmuri infinite, spre un echilibru născut din intuiţia sensibilului, dar ȋn rigoare
mentală, ce trece de capcanele facilului și realului imediat, punȃnd de acord planul mental cu cel senzorial.
Se percepe o asumare a destinului, se combină experienţa personală cu dimensiunea dramatică care depășește cotidianul spre esenţial, construind ȋn jurul esenţialului.
Fiecare pictură semnată de Monica Turcu este o poveste ȋncifrată, o reacţie culturală ce proiectează epicul spre fantastic, cu atingeri istorice și sociale.
Uneori aceste lucrări ȋmi dau impresia unor palimseste, a unei opere colective și aici voi cita cȃteva cuvinte din Ana Blandiana :
Optimism sau numai inconștienţă, eroismul lor de a continua să lase mărturii, despre care știu că sunt condamnate să dispară, mi se pare emoţionant și misterios ȋntr-un fel ţinȃnd nu de natura sufletului, ci, mai adȃnc, de natură pur și simplu, respectȃnd legi mai inexorabile decȃt cele umane.
(Ana Blandiana – Autoportret cu palimpsest, 1986)
Galerie foto: Cornel Gingăraşu