Motto:

I started working on this series because I had to process the pain of growing up in the midst of domestic abuse. It was a personal journey that I was trying to share, but when I met other survivors of DV, I realized that this story is not just mine. It is a burden that all humanity bears. Domestic abuse is by far the most widespread and least punished crime in the world. And yet no one talks about it.

Sujata Setia (Instagram)

The free-to-enter global photography competition Sony Awards paves the way for the development of visual culture by providing a global platform that challenges the agglutination around the talent that defines today’s world in all its diversity. Established in 2007, it is one of the largest and most prestigious photography competitions in the world, celebrating the work of photographers and attracting tens of thousands of visitors to its exhibitions annually. There are no premises for images generated by artificial intelligence programs.

Sujata Setia, an artist from the U.K., won the grand prize in the „Creative” section, with a very topical theme, entitled „Death by a thousand cuts” or „Lingchi”, in which she presents a photographic study of the patterns of domestic abuse in the community from South Asia.

The project calls for a compositional game between metaphor and symbol, achieved through the graphic augmentation of photographs. Sujata Setia describes her work as follows:

„I borrowed Lingchi’s metaphorical meaning to present the cyclical nature of domestic abuse. The continuous act of chipping the soul of the abused is expressed through the cuts on the portraits.

The paper used for printing is a thin A4 sheet, depicting the fragility of existence.

We kept the project modest in size, like „home”, using the available resources as a reflection of a shared space. The final work is photographed in a very closed and tight setting, so as to express a sense of suffocation and the impossibility of freedom of movement.

The red color used in the portraits signifies not only martyrdom or power, but also the hope of a new beginning.

„Death by a thousand cuts” is an effort to understand abuse through several different frames of reference. The intention was to create a metaphorical „waiting room”, where strangers meet and talk to each other without fear of judgment or hierarchy. An imaginary space that serves the conversations around the experiences of abuse, torture that often continues to happen endlessly. A comfortable space, where it is easy to leave. A room where you are heard, seen, understood and where you feel safe to be able to leave your story behind.

The project began by portraying the victims in a space owned by a church in Hounslow, Great Britain. We held hands and talked a lot. No one interrupted the other. No one left the room halfway through.

These initial dialogues led to the creation of a vector of trust between me and the participants in this project. From private conversations to photographing each survivor individually, with their consent and total control over how they want to be „seen.” Once I printed the images, the portrayed victim selected the image she wanted me to start cutting or applying graphic marks on, and made suggestions about the metaphorical representation of personal narratives. More than a year has passed since the beginning of the project and the discussions continue.

Through these conversations, we tried to study the patterns and models of abuse, moving them from the private space to the public one, generating the complicated rituals of disclosure. This photographic study is based on interviews with 21 South Asian women (it is an ongoing project) and analyzes the interactional and emotional processes of the public migration of their private reality.

„Death by a thousand cuts” is an invitation to an open dialogue that allows both the survivor and society in general to explore concepts such as trauma, suffering, genetic and cultural predispositions, gender and identity politics, without sacrificing their own vulnerability or risking a confrontation. It is a very complex reality. Of being a woman. Also, being a South Asian woman. I began to find within myself this urgent need to engage with this complex but very subtle reality.

The survivors who generously agreed to participate in this project are dealing with various stages of trauma, so it was important to me to ensure that the project did not leave their wounds bleeding.”

Sources: facebook ; sujatasetia.com/a-thousand-cuts ; Instagram; the guardian; mirror; BBC; Sony World Photography Awards

Laureată la Sony World Photography Awards 2024 cu tema abuzului domestic şi torturii în Asia de Sud

Motto:

Am început să lucrez la această serie pentru că trebuia să procesez durerea de a crește în mijlocul abuzului domestic. A fost o călătorie personală pe care încercam să o împărtășesc, dar când am întâlnit alți supraviețuitori ai DV, mi-am dat seama că această poveste nu este numai a mea. Este o povară pe care o poartă întreaga umanitate. Abuzul în familie este pe departe cea mai răspândită, dar și cea mai puțin pedepsită infracțiune din lume. Și totuși nimeni nu vorbește despre asta.

Sujata Setia (Instagram)

Concurs mondial de fotografie cu participare gratuită Sony Awards deschide calea dezvoltării culturii vizuale oferind o platformă globală care provoacă aglutinarea în jurul talentului de a defini  lumea de astăzi, în toată diversitatea ei. Înființată în 2007, este una dintre cele mai mari și mai prestigioase competiții de fotografie din lume, sărbătorind munca fotografilor şi care atrage zeci de mii de vizitatori anual la expozițiile sale. Nu sunt permise imagini generate prin programe de inteligenţă artificială.

Sujata Setia, artistă din U.K., a câştigat marele premiu la secţia “Creative”, cu o temă de mare actualitate, intitulată “Death by a thousand cuts” or “Lingchi”, în care prezintă un studiu fotografic al modelelor de abuz domestic în comunitatea din Asia de Sud.

Proiectul face apel la un joc compoziţional între metaforă şi simbol, realizate prin augumentarea grafică a fotografiilor. Sujata Setia descrie astfel munca sa:

“Am împrumutat sensul metaforic al lui Lingchi pentru a prezenta natura ciclică a abuzului domestic. Actul continuu de a ciobi sufletul celui abuzat, se exprimă prin tăieturile  pe portrete.

Hârtia folosită pentru tipărire este o coală subțire A4, înfățișând fragilitatea existenței.

Am menținut proiectul la dimensiuni modeste, ca “de casă”, folosind resursele disponibile  ca o reflectare la un spațiu comun.  Lucrarea finală este fotografiată într-un decor foarte închis și strâns, astfel încât să exprime un sentiment de sufocare și cel  al imposibilităţii libertăţii de mișcare.

Culoarea roșie folosită în portrete, semnifică nu numai martiriul sau puterea, ci și speranţa unui nou început.

“Death by a thousand cuts”, este un efort de a înțelege abuzul prin mai multe cadre de referință diferite. Intenția a fost să creez o „sală de așteptare” metaforică, în care străinii se întâlnesc și vorbesc între ei fără teamă de judecată sau ierarhie. Un spațiu imaginar care slijeşte conversațiilor din jurul experiențelor abuzului, tortură care de multe ori continuă sa se intamplela nesfârşit. Un spaţiu confortabil, de unde este ușor să ieși. O cameră în care ești auzit, văzut, înțeles și în care te simți în siguranță  pentru a putea să-ți lași povestea în urmă.

Proiectul a început prin portretizarea victimelor într-un spațiu deţinut de o biserică din Hounslow, Marea Britanie. Ne-am ținut de mână și am vorbit mult. Nimeni nu l-a întrerupt pe celălalt. Nimeni nu a părăsit camera la jumătatea drumului.

Aceste dialoguri inițiale au condus la crearea unui vector de credință între mine și participanții la acest proiect. De la conversaţiile private s-a trecut la fotografierea fiecărui supraviețuitor în mod individual, cu consimțământul lui și cu controlul total asupra modului în care vor să fie „văzuți”. Odată ce am imprimat imaginile, victima portretizată, a selectat imaginea pe care dorea să încep să fac tăieturile sau aplicarea semnelor grafice și a făcut sugestii privind reprezentarea metaforică a narațiunilor personale. De la începutul proiectului a trecut peste un an și discuțiile continuă.

Prin aceste conversații, am încercat să studiem tiparele şi modelele abuzului, mutându-le din spatiu privat în cel public, generând complicatele ritualuri de dezvăluire. Acest studiu fotografic are la bază interviuri cu 21 de femei din Asia de Sud (este un proiect în derulare) și analizează procesele interacționale și emoționale ale migraţiei în public a realităţii lor private.

“Death by a thousand cuts” este o invitație la un dialog deschis care permite atât supraviețuitorului, cât și societății în general, să exploreze concepte precum traumă, suferință, predispoziții genetice și culturale, politici de gen și identitate, fără a-și sacrifica propria vulnerabilitate. sau riscând o confruntare. Este o realitate foarte complexă. De a fi femeie. De asemenea, de a fi o femeie din Asia de Sud. Am început să găsesc în mine această nevoie urgentă de a mă angaja cu această realitate complexă, dar foarte subtilă.

Supraviețuitorii care au acceptat cu generozitate să participe la acest proiect se confruntă cu diferite etape de traumă, așa că a fost important pentru mine să mă asigur că proiectul nu le lasă rănile sângerând”.