Returning to established themes, styles, or works of art is common in the cultural history of painting, music, or film. Also known as covers in music or remakes in the visual arts, they celebrate and honor the original creators but also show a permanent desire for experimentation.

A remake is a film, television series, video game, song, or similar form of entertainment that is based on and retells the story of an earlier production in the same medium, eg a „new version of an existing film”. A remake tells the same story as the original, may change the theme or change the flow and setting of the story, moreover, because a remake is released some time after the original work it may incorporate new technologies, improvements and techniques that did not exist or were used in usually when the original work was created. A similar but not synonymous term is reimagining, which indicates a greater discrepancy between the original and the new work.

One of the great artists who was passionate about these intertextual connections was Picasso, who reproduced in his own style at least 58 variations of the famous work „Las Meninas” by the Spanish painter Diego Velázquez (https://sud-est-forum.ro/wp /2019/08/rendez-vous-%c8%8between-two-great-masters-velazquez-and-picasso-las-meninas/).

Jennifer Forrest and Leonard R. Koos in a cultural analysis of cinema state that the remake is not a poor form, cynically oriented towards a degraded market, but rather a formative genre in the development of international film culture, national styles and historical contexts of production.

Contrary to the prediction made by Walter Benjamin (1971), copies do not destroy the aura of the original, but contribute to its value. A work that does not inspire children is a dead work, but originality is obviously more risky, as even philosophers note: „The great artist dared to risk failure in order to reveal to us a new aspect of the universe. (Pierre Pestieau, Victor Ginsburgh and Sheila Weyer in Are Remakes Doing as Well as Originals? 2006)

The works in this article are executed digitally and try to recreate images in the style of Flemish art from the 15th and 16th centuries in Flanders and the surrounding regions. To the compositions that largely respect the theme and atmosphere of the era, some modern or fantastic elements were added for greater dynamics or humor. Anyway, what is classic never dies and we do not forget to look towards the artistic horizons of the forerunners.

Un remake digital în stilul artei flamande primitive (pictura olandeză timpurie)

Reîntoarcerea la teme, stiluri sau lucrări de artă consacrate sunt des întâlnite în istoria culturală a picturii, muzicii sau filmului. Cunoscute şi prin denumirea de cover în muzică sau remake în artele vizuale, acestea celebrează şi onorează creatorii originali dar arată şi dorinţa permanentă de experiment.

Un remake este un film, un serial de televiziune, un joc video, un cântec sau o formă similară de divertisment care se bazează pe și povestește povestea unei producții anterioare în același mediu, de exemplu, o „nouă versiune a unui film existent”.

Un remake spune aceeași poveste ca originalul, poate modifica tema sau poate schimba fluxul și decorul poveștii, în plus, deoarece un remake este lansat la ceva timp după opera originală poate încorpora noi tehnologii, îmbunătățiri și tehnici care nu existau sau care au fost utilizate în mod obișnuit atunci când a fost creată lucrarea originală. Un termen similar, dar nu sinonim, este reimaginarea, ceea ce indică o discrepanță mai mare între între original şi noua lucrare.

Unul dintre marii artişti care a fost pasionat de aceste conexiuni intertextuale a fost Picasso care a reluat în stilul propriu minim 58 de variante, celebra opera “Las Meninas” a pictorului spaniol  Diego Velázquez (https://sud-est-forum.ro/wp/2019/08/rendez-vous-%c8%8bntre-doi-mari-maestri-velazquez-si-picasso-las-meninas/).

Jennifer Forrest și Leonard R. Koos într-o analiză culturală a cinematografiei afirma ca că remake-ul nu este o formă săracă, orientată cinic către o piață degradată, ci mai degrabă un gen formativ în dezvoltarea culturii internaționale de film, a stilurilor naționale și contextelor istorice de producție.

Contrar predicției făcute de Walter Benjamin (1971), copiile nu distrug aura originalului, ci contribuie la valoarea acestuia. O lucrare care nu inspiră copii este o operă moartă, dar originalitatea este evident mai riscantă, așa cum observă chiar și filozofii: „Marele artist a îndrăznit să riște eșecul pentru a ne dezvălui un nou aspect al universului. (Pierre Pestieau, Victor Ginsburgh şi Sheila Weyer în Are Remakes Doing as Well as Originals? 2006)

Lucrările din acest articol sunt executate digital şi încearcă să recreeze imagini în stilul artei flamande din secolele XV şi XVI din Flandra și regiunile înconjurătoare. Compoziţiilor ce respectă în mare tematica şi atmosfera epocii, li s-au adăugat unele elemente moderne sau fantastice pentru o mai mare dinamică sau umor. Oricum, ce este clasic nu moare niciodată şi noi nu uităm să privim spre orizonturile artistice ale înaintaşilor.

 ©Sud-Est Forum 2024