GRAND Galleries


[Galleries not found]

Sergio Toppi, a demiurge of graphic illustration



Making an illustration means taking on the task of translating between languages, to decipher but also to synthesize in images, multiple words, pages or books.

The Milanese Sergio Toppi shows us the illustrator’s response to visual ontogeny, a picture of the multiple variables of the world we live in, a way to visualize fictional, historical, biological or ethnological themes.

The resonance of Toppi’s signature is mainly due to the original portfolios, covers and illustrations that he created inspired by literary texts, through a line that is always rich in details and unique in its own way.

Sergio Toppi (October 11, 1932 – August 21, 2012) was born in Milan, Italy. Originally enrolled as a medical student, Toppi devoted himself to an artistic career beginning in the 1950s, creating illustrations for the UTET Children’s Encyclopedia. Along with this project, he started collaborating on a series of advertising animation films with Pagot, or cartoonist for the satirical magazine Candido.

In 1966 he finished his first series of comics for „Il Corriere dei Piccoli” („Children’s Newspaper”), with an original character called Il Mago Zurlì („Zurli the Wizard”). Afterwards, Toppi mainly worked on short stories (one-shot titles), with the exception of the eccentric Collezionista („Collector”) from 1984. He conceived works on adventure/historical themes for CEPIM’s „Un uomo un’avventura” and for the French publisher Larrousse, some episodes of „Histoire de France en bandes dessinées” and „La Découverte du Monde”.



Toppi collaborated with Il Corriere dei Ragazzi, Messaggero dei Ragazzi, Il Messaggero, Corriere della Sera and various genre magazines such as Eternauta and Orient Express. his illustrations becoming very popular in Italy and abroad, being a frequent collaborator for Linus, Corto Maltese, Sgt. Kirk and Il Giornalino. His graphic prodigy has been compiled into several books. He last worked with the French publisher Mosquito, with whom he produced 22 books since 1994. One of the most famous series was a comic book version of „Omie si una de noptsi” entitled Sharaz’de, originally serialized on Alter Alter in 1979 and later also published in France and Spain. His illustrations also appear in various periodicals, newspapers and books: from Famiglia Cristiana to Selezione from Reader’s Digest, from Messaggero to Corriere della Sera, from Einaudi books to those of UTET. Also in a historical context is his contribution to Enzo Biagi’s „History of Peoples in Comics”, drawing the chapter on North Americans. In 1989 he painted 22 pieces entitled Tarot of the Origins, published by Lo Scarabeo of Turin. In the 90s he collaborated again with Bonelli creating several albums in the Nick Raider series, Julia, Martin Mystère and Ken Parker Magazine.



What strikes us more and more about the pages drawn by Sergio Toppi is his ability to create unitary images that lead the reader’s eye on a narrative path. First Toppi is a storyteller, then an illustrator, and to achieve this very high level of effectiveness, he had to use all his designer skills. the dense interweaving of wavy lines that suddenly give way to large white areas, or from which figures emerge sometimes with difficulty, others with crystal clarity – this superimposition of feathery undulations was the visual tool that characterized his style and allowed him to combine the complexity graphics and ease of reading. Many graphic artists are indebted to him, from Lorenzo Mattotti to Frank Miller, especially for the narrative-visual construction of the page, which leaves the detail of the line in the background. Sonia Fabbrocino, illustrator and psychologist, in her book „The space inside the body”, analyzes the work of Sergio Toppi, extracting some main ideas:

1. The gestalt elements of the graphic composition are linked together as in a visual plot, sometimes perceived as one form.

2. The fluid line in which the graphic elements are perceived as belonging to a coherent and continuous whole, in which the end of one is the beginning of the other. The expressive force of the line travels through the heights of bodies and landscapes: from castles, to deserts, to rocks, to the sea… The line along the entire composition builds consistent levels whose backgrounds, figures, objects, environments gain unity and visual cohesion . The outline of a body becomes a landscape and then a bird, a tree, a man, a magical addition of colored lines and black and white spaces. The images of the scenes that follow one after the other seem intertwined, until one semantic level is united with another. A beautiful game of intrigue, relationships and balance.



3. The hatch is marked by a series of vertical and oblique lines, more or less thick, clear and incisive, placed closely together. Drawn like architecture, rigid and gentle temperaments. The line becomes language, narrative texture, geometry, pattern, rich in the details of signs that carry stories. Sometimes lines are soft as if tangled, ornaments that build the image, other times rigid, clear, dizzying. In the sea, the connecting element is the human figure, the line that weaves its plot.

4. Striking about Toppi is the layout of the page. How to play with format composition (internal distribution of comics) and text bubbles. It releases and reorganizes the rigid grid scheme that frames the contours. He shapes the cages, breaks them, integrates them in variable ways, in frames, in the bodies of the characters and in the landscapes. Sequences of scenes are cut by a geometry of segments, vertical and oblique perspectives. Scenes follow each other, passing beyond the frame, until the different narrative levels overlap. Changing focal points of scenes have unpredictable perspectives. The author creates dynamic tables, not fixed in boxes, but a representative plan that is realized and takes shape, enters and dialogues with the other. The content of one scene ending in another, completes and enriches it with new suggestions and transformations.

5. The quality of light and shadow developed by Sergio Toppi has a strong communicative significance. Clear black-white, light-shadow, light-dark, empty, presence-absence contrasts contribute to the construction and definition of indoor/outdoor space. The white background is not empty space, but opens up areas that welcome us and argue. The masterful effectiveness of white space creates new clear views in perspective, new living and storytelling spaces.

6. The characters (beyond the roles they play) who come out of the cage, express strong feelings and emotions belonging to cultural, human and instinctual existence. The faces of the characters, extremely expressive, strong and ethereal, are a staging of objects, sets and theatrical costumes, like an invitation, ready to be looked at in the depths of the being.

7. The characteristics of the characters, actors of the stories that stir up the intrigues (as seen in the femicide imposed by the cruel sovereign), are, since the dawn of time, themes that are always current…Sergio Toppi creates a form of narrative, emotional and aesthetic knowledge through images, between historical verisimilitude and fantastic elaboration. Expressive and narrative styles are rich in anthropological, scientific, dreamlike, magical, irrational elements that also relate to the real world.



Sergio Toppi, un demiurg  al ilustraţiei grafice

A face ilustraţie înseamnă să-ţi asumi sarcina traducerii între limbaje, de a decripta  dar şi de a sintetiza în imagini, multiple cuvinte, pagini sau cărţi.

Milanezul Sergio Toppi ne arată răspunsul artistului ilustrator la ontogenia vizuală, un tablou al multiplelor variabile ale lumii în care trăim, o cale de a vizualiza teme ficţionale, istorice, biologice sau etnologice.

Rezonanţa la semnătura lui Toppi se datorează în principal portofoliilor, coperților și ilustrațiilor originale pe care le-a creat inspirat din texte literare, printr-o linie mereu bogată în detalii și unică în felul său.

Sergio Toppi (11 octombrie 1932 – 21 august 2012) s-a născut la Milano, Italia. Înscris inițial ca student la medicină, Toppi s-a dedicat unei cariere artistice începând cu anii 1950, creând ilustrații pentru Enciclopedia Copiilor UTET. Alături de acest proiect, a început să colaboreze la o serie de filme de animație publicitare cu Pagot, sau desenator pentru revista satirică Candido.

În 1966 a terminat prima sa serie de benzi desenate pentru “Il Corriere dei Piccoli” („Gazeta copiilor”), cu un personaj original numit Il Mago Zurlì („Vrăjitorul Zurli”). Ulterior, Toppi a lucrat în principal poveşti scurte (titluri one-shot), cu excepția excentricului Collezionista („Colecționar”) din 1984. El a conceput lucrări pe teme de aventură/istorice pentru “Un uomo un’avventura” de la CEPIM și pentru editorul francez Larrousse, câteva episoade din “Histoire de France en bandes dessinées” și “La Découverte du Monde”.



Toppi a colaborat cu Il Corriere dei Ragazzi, Messaggero dei Ragazzi, Il Messaggero, Corriere della Sera și cu diverse reviste de gen, precum Eternauta și Orient Express. Ilustraţiile sale au devenit foarte populare  în Italia și în străinătate, fiind un frecvent colaborator pentru Linus, Corto Maltese, Sgt. Kirk și Il Giornalino. Prodigioasa sa grafică a fost reunită în mai multe cărți. Ultima oară a lucrat cu editorul francez Mosquito, cu care a realizat 22 de cărți din 1994. Una dintre cele mai cunoscute a fost o versiune în benzi desenate a „Omie și una de nopți”, intitulată Sharaz’de, serializată inițial pe Alter Alter în 1979 și publicată mai târziu și în Franța și Spania. Ilustrațiile sale mai apar şi în diverse publicații periodice, ziare și cărți: de la Famiglia Cristiana la Selezione din Reader’s Digest, de la Messaggero la Corriere della Sera, de la cărțile Einaudi la cele ale UTET. Tot în context istoric se află și contribuția sa la “Istoria popoarelor în benzi desenate” a lui Enzo Biagi, desenând capitolul despre nord-americani. În 1989 a pictat 22 de piese intitulate Tarot of the Origins, publicate de Lo Scarabeo din Torino. În anii ’90 a colaborat din nou cu Bonelli creând câteva albume din seria Nick Raider, Julia, Martin Mystère și Ken Parker Magazine.

Ceea ce ne frapează din ce în ce mai mult la paginile desenate de Sergio Toppi este capacitatea lui de a crea imagini unitare, care duc privirea cititorului pe o cale narativă. În primul rând Toppi este un povestitor, apoi un illustrator şi pentru a atinge acest nivel foarte ridicat de eficacitate, a trebuit să-și folosească toate abilitățile de designer. Împletirea densă a liniilor ondulate care lasă loc dintr-o dată unor mari zone albe, sau din care figurile ies uneori cu dificultate, altele cu claritate cristalină – această suprapunere de ondulații plumoase a fost instrumentul vizual care i-a caracterizat stilul și i-a permis să îmbine complexitatea grafică și ușurință la citire. Mulți graficieni îi sunt datori, de la Lorenzo Mattotti la Frank Miller, în special pentru construcția narativ-vizuală a paginiicare lasă în planul doi detaliul liniei. Sonia Fabbrocino, ilustrator şi psiholog, în cartea sa  “The space inside the body”, analizează opera lui Sergio Toppi, extragând câteva idei principale:

1.Elementele gestalt ale compoziției grafice sunt legate între ele ca într-o intriga vizuală, uneori percepută ca o singură formă.

2.Linia fluidă în care elementele rafice sunt percepute ca aparținând unui întreg coerent și continuu, în care sfârșitul unuia este începutul celuilalt. Forța expresivă a liniei călătorește prin înălțimile corpurilor și peisajelor: de la castele, la deșerturi, la stânci, la mare…Linia de-a lungul întregii compoziții construiește niveluri consecvente ale căror fundaluri, figurații, obiecte, medii capătă unitate și coeziune vizuală. Conturul unui corp devine un peisaj și apoi o pasăre, un copac, un om, un adaos magic de linii în culori și spații alb-negru. Imaginile scenelor care urmează una după alta par împletite între ele, până la unirea unui nivel semantic cu altul. Un joc frumos de intrigi, relații și echilibre.

3.Hașura este marcată printr-o serie de linii verticale și oblice, mai mult sau mai puțin groase, clare și incisive, așezate strâns între ele. Trasate ca o arhitectură, temperamente rigide și blânde. Linia devine limbaj, textură narativă, geometrie, model, bogat în detalii de semne care poartă povești. Uneori liniile sunt moi şi încâlcite, ornamente care construiesc imaginea, alteori rigide, clare, amețitoare. În mare, elementul de legătură este figura umană, linia care își țese intriga.

4.Izbitor la Toppi este aspectul paginii. Cum se joacă cu compoziția formatelor (distribuția internă a benzilor desenate) și a baloanelor de text. Eliberează și reorganizează schema rigidă a grilelor care încadrează contururile. Modelează cuștile, le sparge, le integrează în moduri variabile, în cadre, în corpurile personajelor și în peisaje. Secvențele scenelor sunt tăiate de o geometrie de segmente, perspective verticale și oblice. Scenele se succed, trecând dincolo de cadru, până când diferitele niveluri narative se suprapun. Schimbarea punctelor focale ale scenelor au perspective imprevizibile. Autorul realizează tabele dinamice, nu fixate în cutii, ci un plan reprezentativ care se realizează și se conturează, intră și dialoghează cu celălalt. Conținutul unei scene care se termină într-o alta, o completează și o îmbogățește cu noi sugestii și transformări.

5.Calitatea luminii și umbrei dezvoltată de Sergio Toppi are o puternică semnificație comunicativă. Contrastele clare alb-negru, lumină-umbră, lumină-întuneric, plin gol, prezență-absență contribuie la construcția și definirea spațiului interior/ exterior. Fundalul alb nu este spațiu gol, ci deschide zone care ne întâmpină şi argumentează. Eficacitatea magistrală a spațiului alb creează noi vederi clare în perspectivă, noi spații de locuit și de povestit.

6.Personajele (dincolo de rolurile pe care le joacă) care ies din marginile cuștii, exprimă sentimente și emoții puternice aparținând existenței culturale, umane și instinctuale. Chipurile personajelor, extrem de expresive, puternice și eterice, sunt o punere în scenă de obiecte, decoruri și costume de teatru, ca o invitație, gata de a fi privite în adâncul ființei.

7.Caracteristicile personajelor, actori ai poveștilor care îi agită intrigile (cum se vede în feminicidul impus de crudul suveran), sunt, încă din zorii timpurilor, teme care revin mereu actuale…Sergio Toppi creează o formă de cunoaștere narativă, emoțională și estetică prin imagini, între verosimilitatea istorică și elaborarea fantastică. Stilurile expresive și narative sunt bogate în elemente antropologice, științifice, onirice, magice, iraționale care au legătură și cu lumea reală.



Surse: Wikipedia;; Fumetto Logico Italia; Lanbiek Comiclopedia; Komix Jam; UI ARE DE JAPIS Spania (Comicartfans); ElenaAtaeva;; vozwords (Vozcomix)  „Those European Guys”

 ©Sud-Est Forum 2023

Posted by on decembrie 25, 2023. Filed under ARTE VIZUALE,EVENIMENT,HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry