Însemnări despre volumul de proză scurtă

„Sfârșite și nesfârșite călătorii”de Violeta Pușcașu (Editura Coresi, 2022)

de Violeta Stanciu

Motto: „Vrând să-mi pun capăt zilelor mohorâte, am hotărât să înghit un curcubeu.”

Poate că niciodată nu se încheie o călătorie în care te-ai angajat la un moment dat, pentru că ea a adus o experiență nouă, pe care ai înglobat-o și care continuă să te structureze. Ai ajuns la destinație, apoi ai revenit acasă și cu trupul, și cu sufletul, dar nu ești cel/cea care a plecat. Aduci cu tine o lume întreagă. Deschizând volumul de proză scurtă al Violetei Pușcașu, deschizi larg ușa către cele 22 de țări și mai bine de o sută de orașe vizitate.

Bune sau rele, călătoriile Violetei Pușcașu sunt mai mereu prilej de amuzament. Ne aflăm în fața unui narator ludic, care vede partea plină a paharului în cele mai grave situații, care știe să facă haz de necaz într-o manieră autentică. Nu se sfiește să comunice cu cititorii, să le împărtășească temerile și mai ales entuziasmul. Penibilul nu este nici el evitat, căci face parte din peisajul vieții și al călătoriilor în afara granițelor, unde apar numeroase diferențe culturale.

Despre creație, autoarea mărturisește: „Scriu încet, rar, fără grabă, fără inspirație, lăsând liberă limba sufletului”. E drept, cel mai ușor iese la iveală emoția, ca ingredient principal, alături de curiozitatea vie ce însoțește fiecare pas.

Autoarea își asumă formulele epice cu rezervă, numindu-și scrierea un jurnal de călătorie, pe care îl scoate din sfera beletristică și îl plasează în cea tehnică, dar creativă, mai precis„tehnica de a vedea și de a recompune spații” („Eu nu sunt Petru”). Cititorul este invitat să participe la crearea sensului și chiar este responsabilizat cu acest lucru: „eu scriu despre un munte pe care l-am văzut, cu mijloacele mele, iar tu, cititor, îl conturezi. […] Muntele pe care l-am zis eu nu este identic cu cel pe care l-ai produs tu cu mintea ta, cu imaginația ta, cu experiența ta.” O manevră foarte abilă, demnă de un povestitor cu experiență, care se asigură că lectorul pășește umăr lângă umăr în toate călătoriile propuse.

Generozitatea de a împărtăși experiențele sale într-o manieră caldă este anunțată de la bun început: „rândurile de față sunt ce am mai găsit  prin ungherele minții, pe ici pe colo, resturi dintr-un jurnal epistolar, pe care le-am adunat, precum băbuța din poveste care din puțina făină a plămădit totuși o turtiță”. E o asumare modestă a unui grupaj inedit de texte scrise cu imaginație și umor.

Uneori, poveștile devin ambalaje frumoase pentru date științifice minuțioase, cum ar fi prezentarea  cimitirului Sfântul Ianuarie din Neapolis, „săpat într-o rocă poroasă numită peperino, un tip de tuf rezultat din cimentarea cenușii vulcanice.” Textul nu rămâne în zona rigidă a științei, ci trece rapid în ludic și ironic: „în primele veacuri creștine, înainte de 313, cele mai «bune» locuri nu erau cele situate la aleea centrală, cum se caută la «Eternitatea» gălățeană, ci erau la mare preț locurile din vecinătatea mormintelor martirilor”.

Definiția pe care autoarea o dă călătoriei – „glisări succesive, înăuntru-afară” – este, totodată, caracteristica de bază a volumului, căci te provoacă să privești curios către lumea descrisă, să te imaginezi în situațiile-limită prezentate, să descoperi și să (te) redescoperi. Volumul în întregime transmite o  poftă grozavă de călătorie, de aventură și de cunoaștere.

Limbajul poate să pară colocvial, dar este, în fond, deseori adaptat cultural; este o alegere conștientă  pentru a da ritm alert și a certifica apropierea de cititori. Simți că se află lângă tine și îți vorbește direct. Dacă ai întâlnit-o o dată pe această povestitoare dinamică, ți-o imaginezi cu ochii vii spunându-ți despre cea mai recentă călătorie. Așa funcționează acest volum, ca un grupaj de povestiri spuse din inimă către niște ascultători creativi și dornici de aventură. 22 de țări și câteva sute de orașe nu înseamnă puțin lucru!

©Sud-Est Forum2022

Copyright secured by Digiprove © 2022All Rights Reserved