Cum am uitat de război pentru o oră și ceva! Iubire și ghips…
Teatrul din Buzunar Galați-Premiera spectacolului „Hai să ne întâlnim”
În distribuţie: Alessandra Spiridon, Laurenţiu Bobeica şi Ionuţ Strat
Text şi regie Dan Mirea
Galați Pocket Theater-Premiere of the show „Be my date”
Cast: Alessandra Spiridon, Laurenţiu Bobeica and Ionuţ Strat
Text and direction by Dan Mirea
Cum am uitat de război pentru o oră și ceva! Iubire și ghips…
Militariștii uniți din toate țările au inventat vorba că atunci când vorbesc armele, muzele trebuie să tacă! Eu zic că trebuie să se manifeste chiar mai cu avânt! Ceea ce s-a întâmplat în seara de 7 mai, la Teatrul de Buzunar, când tuturor celor prezenți sau jucați li s-a adus aminte că Iubirea trebuie să triumfe, că dacă dragoste nu e, nimic nu e, chiar în condițiile în care „tinerii de azi” (oh, ce boomer sunt!) au confuzii axiologice și de alt gen, stau numai pe telefoane ș.a.m.d. Dar Erosul și Thanatosul sunt și ei în continuă polemică (nu întâmplător personajul principal masculin lucrează șofer la… Pompe! Superbă „inocența jucată” de Alessandra Spiridon, pardon, de personajul ei (sau…), care refuză să înțeleagă, orbită de… dorință (sau de ecranul mobilului), despre ce fel de pompe (funebre) este vorba, „Gina”, un fel de Rodica care nu prea știe nimica, dar „nimica” este un pic mai mult decât Nimicul! „Personaja” „e frumoasă, se-nțelege… Ca copiii are haz,/ Și când râde face încă și gropițe în obraz/ Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri/ Și la degetele mâinii și la orice-ncheieturi./ Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,/ Încât ai ce strânge-n brațe – numai bună de iubită.” Și gata de iubit/să iubească, să se joace de-a Scufița Roșie, cu tot cu coșul de picnic (rol important în deznodământ!), de-a pădurea/natura în propriul apartament (sic!), dar până atuncea mult mai este, din poveste! Dându-și întâlnire pentru prima dată cu un posibil gigolo (fără experiență, ca șofer ce-și duce „clientele” pe ultimele drumuri!), are surpriza ca la restaurant să întâlnească un tânăr care l-ar fi făcut invidios pe generalul Stănculescu: în ghips aproape din cap până în picioare! Bine, numai brațele și picioarele! Prilej de situații comice aproape la infinit, prilej să-și exerseze sadismul pentru chelnerul cu pretenții de șef de sală (cu aplomb interpretat de Ionuț Strat, surprinzând esențele unui astfel de personaj, care ar putea „aplica” un nou… fenomen Pitești sau ar da naștere unui altfel de jandarm decât cel de la Saint Tropez – și nu mă refer neapărat la accentul savuros! Ca o savarină, accentul, personaj și ea, prăjitura, în tandem, împreună cu niște paste care au putut fi gustate ori măcar pipăite și de spectatorii din primele rânduri; dacă se ajungea la bătaie cu frișca din savarine era și mai și!), prilej pentru Gina să dea pe gât, cu eleganță, aproximativ trei sferturi dintr-o sticlă de martini, pentru a-și îneca („fără măsline!”) amarul dezamăgirii primei întâlniri!
Atent, ca de obicei, la orice mic detaliu (dacă veneai, de pildă, la costumul de firmă, pastele nu ar fi cauzat niciun fel de daune!), la ticuri de limbaj, critic satiric (al unei întregi categorii sociale, dar nu… boomer!), dar și, în ultimă instanță „înțelegător” (personajele, tinere, abia în fața primilor pași… pentru a căpăta experiență de viață, sunt „extrase” dintr-un mediu social delicat, din care poți parveni sau nu!), Dramaturgul (textul îi aparține) și Regizorul Dan Mirea reușește un nou miracol: ne dă o întâlnire cu „jocul actoricesc” mult șlefuit (se vorbește despre „date”, iar nu despre… rendez-vous! Oh, tempora, tempera!), cu dialoguri aproape minimaliste (doar nu avem de-a face cu cine știe ce doctori în comunicare, filosofie!), firești, cu Tinerețea atât de frumoasă la primii ei pași către… sfârșit!
Desigur, tonul cronicarului, intrat în depresie profundă după izbucnirea războiului din vecinătatea atât de … interioară, arată că și-a adus aminte de conflict! Un aspect al receptării spectacolului (care trebuie să continue!) și a minunăției sale a fost faptul că la aplauzele venite pe drept subsemnatul și-a dat seama că a uitat (of, catharsis!) de barbaria unora, că „povestea” (teatrală) l-a făcut să uite! Ceea ce, desigur, nu este puțin într-o lume în care se mai râde firesc atât de puțin!
Și am ajuns și la „tânărul îndrăgostit”, interpretat de Laurențiu Bobeică, simbol al omului… fragmentat de astăzi, rupt în bucăți (de la călcâiul lui Ahile până la/în gură!), dezorientat, amețit de fake news-urile (care sunt de la știri la… oameni, inclusiv iubite, potențial iubite!), alarmismele, pandemiile, exploziile solare, topirea ghețarilor, furturile (inclusiv la nota de plată, pe care o plătește și el cum poate) de tot felul, inumanitatea ca și condiție a… umanului! Un tur de forță al actorului, care a convins un spectator că are chiar nevoie de ajutor pentru a urca treptele către sala restaurantului!
În altă ordine de idei, a fost mult mai simplu decât turnura filosofică pe care a luat-o pseudo-cronica aceasta de spectacol: această simplitate, pentru a se ajunge la ea și măreția ei, trebuie lucrat(ă) cu migală și răbdare! Fiecare cuvânt își are rolul său, fiecare ton, fiecare privire, fiecare pas, fiecare împleticire: bref, o lecție de teatru… de buzunar!
Text-A.G.Secară
Fotografii-Cornel Gingărăşu
How I forgot about the war for an hour and little more! Love & Plaster
United militarists from all over the world have invented the saying that when weapons speak, muses must be silent! I say that it must be even more powerful! What happened on the evening of May 7, at the Pocket Theater, when all those present or played were reminded that Love Must Triumph, that „if there is no love, there is nothing”, even in the conditions in which “today’s young people” (Oh, what a boomer I am!)
They have axiological and other confusions, they only sit on the phones and so on. But Eros and Thanatos are also in constant controversy (not coincidentally, the main male character works as a driver at funeral furnisher! (pump driver, untranslatable pun – in Romanian „funeral furnisher” is called „pompe funebre”, literally meaning funeral pumps ), what kind of (funeral) pumps are we talking about. Superb „innocence played” by Alessandra Spiridon, sorry, her character who refuses to understand, blinded by… desire (or mobile screen), what kind of pumps (funeral) it is,
„Gina” who doesn’t know much, but „nothing” is a little more than Nothing! Character is beautiful , it is understood… That children have fun, / And when he laughs he still makes dimples in his cheek / And dimples in the angle of his killer mouth / And at the fingers of his hand and at any wrists./ She is not small, she is not big, not thin, but full, / So that you have something to hold in your arms – only good for love. ”And ready for love / to love, to play Little Red Riding Hood, with the picnic basket (important role in the end!), from the forest / nature in your own apartment (sic!), but until then there is much more, from the story! Rendez-vous for the first time with a possible gigolo (inexperienced, as a driver who takes his „clients” on the last roads!).
Opportunity for almost endless comic situations, an opportunity to practice his sadism for the waiter with the pretensions of head waiter (with aplomb interpreted by Ionuț Strat, capturing the essences of such a character, who could „apply” a new… Pitești phenomenon or give birth to a different gendarme than the one from Saint Tropez – and I’m not necessarily referring to the savory accent! by the spectators in the front rows, if the savarine cream was to be beaten, it was even better! without olives! ”) the bitterness of the disappointment of the first meeting!
He, attentive, as usual, to every little detail (if you came, for example, to the company suit, the pasta would not have caused any damage!), To the tics of language, satirical critic (of an entire social category, but not… boomer!), but also, ultimately, “understanding” (the characters, young people, only in the first steps… to gain life experience, are “extracted” from a delicate social environment, from which you can reach or no!), the playwright (the text belongs to him) and the director Dan Mirea manage a new miracle: he gives us a meeting with the much-polished “acting game” (we are talking about “dates”, and not about… rendez-vous! tempera!), with almost minimalist dialogues (we just don’t have to deal with who knows what doctors in communication, philosophy!), of course, with the Youth so beautiful in its first steps towards the end!
Of course, the tone of the chronicler, who became deeply depressed after the outbreak of the war in such an inner neighborhood, shows that he remembered the conflict! One aspect of the reception of the show (which must continue!) And its wonder was that at the applause that came rightly the undersigned realized that he forgot (oh, catharsis!) The barbarity of some, that the „story” (theatrical) ) made him forget! Which, of course, is not uncommon in a world where people laugh so little!
And we came to the “young man in love”, played by Laurențiu Bobeică, a symbol of the man… fragmented today, torn to pieces (from Achilles’ heel to / in his mouth!), Disoriented, dizzy by fake news (which are from news to… people, including girlfriends, potential girlfriends!), alarms, pandemics, solar flares, glacier melting, thefts (including the bill, which he also pays as he can) of all kinds, inhumanity as well human condition! A tour de force of the actor, who convinced a spectator that he really needs help to climb the steps to the restaurant hall!
In other words, it was much simpler than the philosophical turn that this pseudo-chronicle of the show took: this simplicity, in order to reach it and its greatness, must be worked with care and patience! Every word has its role, every tone, every look, every step, every stumble: in short, a pocket theater lesson!
©Sud-Est Forum 2022
Posted by