At the Picasso Museum in Paris, spectators can admire an oil painting on canvas, measuring 100 centimetres, painted in 1939. Famous among the many animal subjects of the great Spanish artist, the picture is simply called, „The cat seize a bird.” At the time, Picasso was living in his apartment on Rue des Grands-Augustins, where he felt the threat of the wave of terror hitting Europe. The painting remained in his possession all his life, suggesting a strong affection for this composition.

The image treated in the Cubist style shows a frightening dynamic, the cats being brutal and morbid in appearance, with the little bird, the victim of the destructive jaws. The wounded bird, struggling in vain and trying to free itself from the grip of its torturer, evokes a feeling of genuine horror. Picasso turned an everyday scene into an almost apocalyptic subject.

In reality, the artist did not want to administer a recipe for a bestial fetish. Rather, Picasso intended this to be a politically motivated work of art, the biting cat representing the rise of fascism, and the bird symbolizing the common man.

All the paintings from this period more or less consciously reflect the historical and political concern and tension related to the Spanish Civil War and the premonitions of the future World War. In the first three months of 1939, Franco’s troops occupied Barcelona, ​​Madrid, and Valencia, and Hitler had already launched the invasion of Eastern Europe. A tragic event also took place in Picasso’s life, the death of his mother. The artist’s worries spilled over into the canvas in the form of creepy cats, a plastic argument for uncertainty, pain, fear and despair.

As for the real cats, the ones with fur and whiskers, they were very much loved by Picasso. The following thoughts appear in the tournament of his statements:  “I did not paint the war, because I am not the type of artist who draws what he sees, as photographers. But, undoubtedly, war is present in the paintings I painted at that time. Historians may later tell about how my work changed influenced by the war.” And admiring the feline vital thrill, the painter said:  “I hate pure-bred cats that purr on the pillow in the living room. I like feral cats that hunt birds, scamper around the streets like crazy, and drag everything they get. They look at you with wild eyes ready to scratch your face. Have you noticed that queens in the wild are almost always pregnant? This is quite natural: after all, they only think about love.”

O pisică care simbolizează războiul

La muzeul Picasso din Paris, spectatorii pot admira o lucrare în ulei pe pânză, cu dimesiunea de 100 de centimetri, pictată în 1939. Celebră printre  numeroasele subiecte animaliere ale marelui artist spaniol, pictura se numeşte simplu, “Pisica apucă o pasare”. În acea perioadă, Picasso locuia în apartamentul său din Rue des Grands-Augustins, de unde simţea ameninţarea valului de teroare ce lovea  Europa. Pictura  a rămas în posesia lui toată viața, sugerând puternica afecţiune pentru aceasta compoziţie.

Imaginea tratată în stilul cubist arată o dinamică înspăimântătoare, felina fiind de o aparenţă brutală şi morbidă, cu mica pasăre, victimă a fălcilor nimicitoare. Pasărea rănită care se zbate în zadar încercând să se elibereze de strânsoarea torţionarului ei evocă un sentiment de oroare autentică. Picasso a transformat o scenă cotidiană într-un subiect aproape apocaliptic.

În realitate artistul nu a vrut sa administreze o reţetă a vreunui fetiş bestial. Mai degrabă este ca Picasso să fi intenționat ca aceasta să fie o lucrare de artă motivată politic, pisica muşcând, reprezentând ascensiunea fascismului, iar pasărea, simbolizând omul obișnuit.

Toate picturile din aceaea perioadă reflectă mai mult sau mai puţin conştient îngrijorarea şi tensiunea istorică şi politică legată de războiul civil spaniol şi premoniţiile viitorului război mondial . În primele trei luni ale anului 1939, trupele lui Franco au ocupat Barcelona, Madrid și Valencia, iar Hitler deja lansase invazia în Europa de Est. Un eveniment tragic a avut loc și în viața lui Picasso, moartea mamei sale. Grijile artistului s-au revărsat pe pânză sub formă de pisici înfiorătoare, un argument plastic pentru incertitudine, durere, frică şi disperare.

Cât despre adevaratele pisici, cele cu blană şi mustăţi, ele erau foarte iubite de Picasso. În turnirul declaraţiilor sale apar următoarele gânduri: „Nu am pictat războiul, pentru că nu sunt genul de artist care copiază ceea ce vede, ca fotografii. Dar, fără îndoială, războiul este prezent în tablourile pe care le-am pictat la acea vreme. Istoricii pot spune mai târziu despre modul în care munca mea s-a schimbat influențată de război.” Şi admirând fiorul vital felin, pictorul spunea: „Urăsc pisicile de rasă pură care torc pe perna din sufragerie. Îmi plac pisicile sălbatice care vânează păsări, hoinărăsc pe străzi ca nebunele, fură tot ce găsesc. Ele se uită la tine cu ochi sălbatici, gata să-ți zgârie faţa. Ați observat că în sălbăticie sunt aproape întotdeauna gestante? Acest lucru este destul de firesc: la urma urmei, ele se gândesc doar la dragoste.”

Coperta/ Cover: Pablo Picasso – L’Homme aux Chats II, 1962

©Sud-Est Forum 2022

Copyright secured by Digiprove © 2022All Rights Reserved