The line. The line, an instrument of simplicity or apparent simplicity on its way to supreme sophistication, as the great Leonardo liked to state.

For hundreds of years, the huge and secret collection of manuscripts has remained for the most part in a shady area, accessible only to the most refined collectors. After Leonardo’s death in France, writes the British Library, his disciple Francesco Melzi “brought many of his manuscripts and drawings back to Italy. Melzi’s heirs, who had no idea of ​​the importance of the manuscripts, gradually lost them. ” However, to this day, more than 5,000 pages have been written with the famous „mirror writing”, in which the genius of the Italian intellectual overwhelms us with technical visions foreshadowing the plane, helicopter, parachute, submarine, battle tanks, extreme anatomical studies of precise and preparatory sketches for his paintings.

Leonardo Da Vinci, probably the central figure of the Renaissance, has long been considered a man of mystery. The paradox is that Leonardo is found in the popular myth as a painter but he did not make more than 20 works of painting, his immense curiosity going to nature and technical creation, the offer of his work presented at one time to Duke Sforza being ” extremely light and strong bridges, adapted to be portable, to be able to follow, and always run away from the enemy; other tools, safe and indestructible for fire and fighting, easy and convenient to lift and sit. Also methods of burning and destroying the enemy.” Along with these, he promises to make portable bridges, to draw water from the trenches, to destroy rocks, to throw a storm of stones, to strengthen vessels, to cross rivers, and to manufacture, from large cannons, catapults to which unassailable armored.

Leonardo was probably not extremely interested in the aesthetics of many of his sketches, these being documentary material, a polymorphic database in ink, pencil or chalk. Regardless of the theme, his drawings have a colossal graphic power, many of them going from the realm of the rational to a new world of the fantastic. It is worth mentioning the drawings that could be included in what is today called caricature, grotesque aspects, completing the critical spirit of Leonardo directed towards his fellow citizens. Steadman quotes a passage from Leonardo’s notebooks that sounds more Rabelaisian than an enlightened Renaissance humanist: which I have maintained in the past. Oh, if I had a way to serve their rotten masquerades for sure, I’d make a dragon out of the Vatican menagerie.”

Leonardo’s caricatures „were some of his most popular and influential works,” writes Jonathan Jones, „from the sixteenth century to the time of William Hogarth.” These caricatures link the Florentine genius not only to the graphic art of the future, but also to an earlier, medieval world – „the infernal visions of Bosch and Bruegel”. They are, according to critic Kenneth Clark, “complementing the saints; Leonardo’s caricatures have been linked to his relentless search for ideal beauty.”

The famous anatomy sketches are among the most important achievements of science in the Renaissance. His drawings are based on the connection between the natural and the whimsical representation. Obsessed with proportions, Leonardo bequeathed the famous concept of the „Vitruvian man”, an overall interpretation of the human body, which he had obtained through autopsy research, considering it a „cosmography of the microuniverse” („cosmografia del minor mondo”). ). He saw the body in a relationship with the Universe.

Navigating through the thousands of pages of Leonardo da Vinci’s creation, we can appreciate him in the vastness of his stoic genius who strove to fit into the contours of reason and nature, admiring the unmistakable quality and artistic grace.

Sources: The Guardian; The Notebooks of Leonardo Da Vinci by Jean Paul Richter (1883); Open Culture; Twitter

Perpetua modernitate a desenelor şi schiţelor lui Leonardo da Vinci

Linia. Linia, un instrument al simplităţii sau aparentei simplităţi în drumul său spre suprema sofisticare, aşa cum i-a plăcut marelui Leonardo să declare.

Timp de sute de ani, colecția uriașă și secretă de manuscrise a rămas în cea mai mare parte într-o zonă de umbră, accesibilă doar celor mai  rafinaţi colecționari. După moartea lui Leonardo în Franța, scrie British Library, ucenicul său Francesco Melzi „a adus multe dintre manuscrisele și desenele sale înapoi în Italia. Moștenitorii lui Melzi, care nu aveau idee despre importanța manuscriselor,  treptat le-au piedut.” Cu toate acestea, au ajuns până în zilele noastre peste 5.000 de pagini  cu celebrul „scris în oglindă”, în care geniul intelectualului italian ne copleşeşte cu viziuni  tehnice prefigurând avionul, elicopterul, parașuta, submarinul, tancurile de luptă, studii anatomice extreme de precise şi schiţe pregătitoare pentru picturile sale.

Leonardo Da Vinci, probabil figura centrală a Renașterii, a fost mult timp considerat  un om al misterului. Paradoxul este că Leonardo este regăsit în miticul popular ca pictor, dar el nu a realizat mai mult de 20 de lucrări de pictură, imensa sa curiozitate îndreptându-se spre natură şi creaţie tehnică, oferta muncii sale prezentate la un moment dat ducelui Sforza fiind  de ”poduri extrem de uşoare şi puternice, adaptate să fie portabile,  pentru a putea urmări, si oricând  fugi de inamic;  alte instrumente, sigure și indestructibile pentru foc și luptă, ușor și convenabil de ridicat și așezat. De asemenea, metode de ardere și distrugere  ale inamicului”. Alături de acestea el promite să facă poduri portabile, să scoată apa din tranșee, să distrugă stâncile, să arunce o furtună de pietre, să întărească vase, să treacă pe sub râuri și să fabrice, de la tunuri mari, catapulte, până la care blindate inatacabile.

Probabil că Leonardo nu a fost extrem de interesat de estetica multora din schiţele sale, acestea fiind material documentar, o baza de date polimorfă  în cerneală, creion sau cretă. Indiferent de tematică, desenele sale au o putere grafică colosală, multe din ele ieşind din domeniul raţionalului spre o nouă lume a fantasticului.  De menţionat desenele care s-ar putea încadra în ceea ce se numeşte astăzi caricatură, aspecte groteşti, completând spiritul critic al lui Leonardo îndreptat spre concetăţenii săi. Steadman citează un pasaj din caietele lui Leonardo care sună mai degrabă rabelaisian decât umanist renascentist iluminat: “Sfinția Sa Papa nu s-a înconjurat de altcineva, decât de niște înghițitori râvniți, cu pretenții grosolane și o mulțime de demnitari care nu au mai multă grație decât cerșetorii pe care i-am întreținut în vremurile trecute. Oh, dacă aș fi avut modalități de a servi cu siguranță mascaradele lor putrede aş face un dragon în menajeria din Vatican.”

Caricaturile lui Leonardo „au fost unele dintre cele mai populare și mai influente lucrări ale sale”, scrie Jonathan Jones, „din secolul al XVI-lea până pe vremea lui William Hogarth”. Aceste caricaturi îl leagă pe geniul florentin nu numai de arta grafică a viitorului, ci și de o lume anterioară, medievală – „viziunile infernale ale lui Bosch și Bruegel”. Ele sunt, după criticul Kenneth Clark, „complementarea sfinților; caricaturile lui Leonardo au fost corelate căutării sale neobosite pentru frumusețea ideală.”

Celebrele schiţe de anatomie, fac parte dintre cele mai importante realizări ale ştiinţei din epoca Renaşterii. Desenele lui se bazează pe legătura dintre natural şi reprezentarea imaginativă. Obsedat de proporţii, Leonardo a lăsat moştenire celebrul concept al “omului vitruvian”, o  interpretare de ansamblu a corpului uman, pe care o obţinuse prin intermediul cercetărilor de la autopsii, considerând-o „cosmografie a microuniversului” („cosmografia del minor mondo”). El vedea trupul într-o relaţie cu Universul.

Navigând printre miile de pagini ale creaţiei lui Leonardo da Vinci, îl putem aprecia în vastitatea geniului său stoic care s-a străduit să încapă în conturul raţiunii şi naturii, admirând calitatea şi graţia artistică inconfundabilă.

Surse: The Guardian; The Notebooks of  Leonardo Da Vinci by Jean Paul  Richter(1883); Open Culture; Twitter

 ©Sud-Est Forum 2022

Copyright secured by Digiprove © 2022All Rights Reserved