If Jules Verne had brought these mermaids near Captain Nemo, the journey of 40,000 leagues under the sea would have stopped, as in the story of Odysseus. Odysseus was clever and covered his ears with wax, which we cannot do with our eyes at the sight of Dmitry Laudin’s photographs.

Muscovite Dmitry Laudin, born in 1968 and a professional in 2007, a member of the Russian Artists’ Union, has created a unique portfolio of underwater fine art photography. He has been awarded numerous prizes such as: 19th TRIERENBERG SUPER CIRCUIT 2010 and 20th TRIERENBERG SUPER CIRCUIT 2011.

About the beginning of this concern, Mr. Laudin says:

I started working in this type of photography in 2007, when I was 39 years old. I met the woman I fell in love with. She became my inspiration. I’ve always liked water. 2010 was a very hot summer. I was on holiday at the Black Sea in the Republic of Abkhazia. The sea was very calm and the water was surprisingly clear. I bought a cheap aquapac and started making underwater portraits. The result exceeded my expectations! I was very pleased with the result! Since then I have always had an underwater photo studio. Underwater the woman looks even finer! Transparent water, the woman and a lot of inspiration! 

 

What impresses you about the beautiful underwater images in which feminine grace is annihilated by weightlessness and slipping through the groins of fluid? Mi-yeon Eom, a Seoul therapist, writes of a study that concluded that water works as a symbolic mediator that reveals human problems and offers the possibility of healing. Aquatic symbolism sends us to a psychological significance that represents the source of life, motherhood, potential energy, healing, wisdom and destruction.

Jung meditates on the water as the one who kills but also gives life, the one who prepares for the birth of a new existence and the Belgian philosopher Gerhard Dorn (1530-1584) describes the aquatic environment as a uroboros (ancient symbol resembling a snake or dragon swallows its own tail forming a circle with the help of the body), self-sufficient, something that self-generates, commits suicide and eats itself.

The immersion of bodies under the water level leads us to the thought of the process of baptism, with biblical references, especially paradisiacal reminiscences. Thinking about the purity of bodies that wave through the water, we can remember the ideas of Mircea Eliade who spoke of „the simple man”, who has not yet been affected by historical conditions. Mircea Eliade also described „Waters of Death”, seeing a leitmotif of Paleo-Eastern, Asian and Oceanic mythologies. destroys any form. That’s why she’s rich in „germs”, she’s creative. The symbolism of nudity in baptism is also not the privilege of the Judeo-Christian tradition.

Ritual nudity means integrity and fullness; „Paradise” implies the absence of „garments,” that is, the absence of „wear and tear” (the archetypal image of Time). ritual and metaphysical time: it is the renunciation of „the old garments of corruption and of sin, which the baptized take out after the parable of Christ – the garments with which Adam was clothed after sin” (Daniel, quoted by Eliade); we see the return to righteousness from beginning, to the pre-fall Adamic condition.

Finally, let’s go back to the dry land and paraphrase Archimedes and his famous law of physics, saying that in Dmytri Laudin, a body submerged in water dislodges enough volume to create much visual beauty.

Dmitry Laudin’s photographic work can be found on: facebook, 500px, muzeo,1X, dreamstime, shutterstock, pinterest ,oneeyeland, kunst für alle, etc.

Un şaman al fotografiei rebotează sub apă trupul feminin

Dacă Jules Verne aducea aceste sirene în preajma căpitanului Nemo, călătoria de 40 de mii de leghe sub mări s-ar fi oprit,  ca în povestea cu Ulise. Ulise a fost isteţ şi şi-a astupat urechile cu ceară, ceea ce noi nu putem face pentru ochi la vederea fotografiilor lui Dmitry Laudin.

Moscovitul Dmitry Laudin, născut în 1968 şi care a devenit profesionist în 2007, membru al Uniunii Artiştilor din Rusia, şi-a alcătuit un portofoliu unic prin fotografie “fine art” realizată subacvatic. El a fost recompensat prin numeroase premii cum ar fi :  19th TRIERENBERG SUPER CIRCUIT 2010 şi 20th TRIERENBERG SUPER CIRCUIT 2011.

Despre începutul acestei preocupări, domnul Laudin povesteste:

Am început să mă angajez în acest tip de fotografie în 2007, când aveam 39 de ani. Am cunoscut femeia de care m-am îndrăgostit. Ea a devenit inspirația mea. Întotdeauna mi-a placut apa. În 2010 a fost o vară foarte caldă. Am fost în vacanţă la Marea Neagră, în Republica Abhazia. Marea era foarte liniștită și apa era surprinzător de transparentă. Am cumpărat un aquapac ieftin și am început să fac portrete sub apă. Rezultatul mi-a depășit așteptările! Am fost foarte mulţumit de rezultat! De atunci am mereu un studio foto subacvatic. Sub apă femeia arată și mai fin! Apa transparentă, femeia şi multă inspiraţie!

Ce impresionează la frumoasele imagini subacvatice în care graţia feminină este anihilată de lipsa greutăţii şi alunecarea prin vintrele fluidului? Mi-yeon Eom, terapeut din Seul scrie despre un studiu care a concluzionat că apa funcționează ca un mediator simbolic care dezvăluie problemele umane și oferă posibilitatea vindecării. Simbolismul acvatic ne trimite la o semnificație psihologică care reprezintă sursa vieții, a maternității, a energiei potențiale, a vindecării, a înțelepciunii, precum și a distrugerii.

Jung medita la apă ca fiind cea care “ucide dar dă și viață, cea care pregăteşte pentru naşterea unei noi existenţe iar filosoful belgian Gerhard Dorn (1530-1584), descrie mediul acvatic ca un uroboros (simbol antic asemănător unui şarpe sau dragon care își înghite propria coadă formând cu ajutorul corpului un cerc),  autosuficient, ceva  care se autogenerează, se sinucide și se mănâncă singur.

Imersia trupurilor sub nivelul apei ne conduce cu gândul la procesul botezului, cu referinţe biblice, în special reminiscenţele paradisiace. Gândindu-ne la puritatea trupurilor care unduiesc prin apă, putem aminti de ideile lui Mircea Eliade care vorbea despre “omul pur şi simplu”, care n-a fost încă afectat de condiţiile istorice. Fiecare fiinţă istorică poartă în sine o mare parte a umanităţii de dinainte de Istorie. Acest fapt n-a fost uitat  niciodată, nici chiar în timpurile cele mai inclemente ale pozitivismului. Tot Mircea Eliade descria ,,Apele Morţii”, văzând un leitmotiv al mitologiilor paleoorientale, asiatice şi oceaniene. Apa „ucide” prin excelenţă, dizolvă, nimiceşte orice formă. Tocmai de aceea este bogată în „germeni”, este creativă. Simbolismul nudităţii în botez nu este nici el privilegiul tradiţiei iudeocreştine.

Goliciunea rituală înseamnă integritate şi plenitudine; „Paradisul” implică lipsa „veşmintelor”, adică absenţa “uzurii” (imagine arhetipală a Timpului). Iar nostalgia Paradisului este universală, chiar dacă formele ei de manifestare variază aproape la nesfârşit). Nuditatea în botez comportă şi ea o semnificaţie în acelaşi timp rituală şi metafizică: este lepădarea “vechilor veşminte ale stricăciunii şi ale păcatului, pe care cel botezat le scoate dupa pilda lui Cristos – veşminte cu care fusese îmbrăcat Adam după păcat” (Danielou, citat de Eliade); vedem întoarcerea la neprihănirea de la început, spre condiţia adamică de dinainte de cădere.

La final să revenim pe teren uscat şi să-l parafrazam  pe Arhimede şi celebra lui lege a fizicii, spunând că, la Dmytri Laudin,  un corp scufundat în apă disloacă atâta volum cât să creeze multă frumuseţe vizuală.

Copyright secured by Digiprove © 2022All Rights Reserved