Theodor Crețu a debutat mai mult decât convingător ca regizor cu „DawnWay”, piesa tânărului dramaturg rus Oleg Bogaev. Tradusă în limba română de Elvira Râmbu, „DawnWay” (uneori intitulată „Oameni slabi de înger. Ghid de folosire”), piesa e un veritabil succes în România și a avut parte de mai multe puneri în scenă în țară. La Galați, iată, este echipa teatrului privat „Teatrul din Buzunar” cea care încântă publicul sub regia lui Theodor Crețu cu o piesă curajoasă și, ar spune unii mai conservatori, experimentală. Eu am văzut-o mai degrabă ca pe un veritabil eseu despre natura umană, pus în scenă de un regizor la început de drum, talentat, un actor excelent la rândul lui și care nu a ezitat să facă uz de cuvinte mai dure, care însă nu știrbesc frumusețea meditațiilor din text, ci îl aduc pe spectator mai aproape de realitatea dură. Pe o muzică foarte bine aleasă, alertă și meditativă, și cu o coregrafie care dă fiori și profunzime spectacolului, coregrafie care aparține Biancăi Totolici, actriță la rândul ei în aceeași piesă, asistăm la o înlănțuire de scene care sunt, în fapt, mostre de umanitate decăzută. Unele de-a dreptul dramatice, altele comice, pline de umor negru, toate aceste flash-uri vorbesc despre ceea ce ascundem și nu vrem să se vadă, de acea parte de răutate și ignoranță care este adânc întipărită în noi și iese în anumite momente la suprafață, oricât ne-am chinui să o fardăm în rest. Felicitări regizorului pentru reușită și mult succes în continuare în carieră, felicitări tinerilor actori și „Teatrului din Buzunar”, „DawnWay” e o piesă care te amuză amar, care te pune pe gânduri și te face să te întrebi dacă nu cumva Glaucon, cel din „Republica” lui Platon, avea dreptate și, atunci când punem pe deget un inel care ne-ar face invizibili celorlalți, „nimeni nu s-ar dovedi în asemenea măsură de puternic încât să se țină de calea dreptății și să aibă tăria de a se înfrâna de la bunul altuia fără să se atingă de el”.

Andrei Velea

La urma urmelor, demonstrația scriitorului, a regizorului aflat la debut (Theodor Crețu este la fel de spumos ca și actorul, atent fiind și la detalii: una este să spargi o sticlă de spumant, alta este „să tratezi” cu grijă una de șampanie autentică, cum este textul lui Oleg Bogaev) și a tinerilor actori (o precizare specială pentru un alt debut, debut în rol principal: Marius Avramescu; cum altfel decât… angelic, jucându-se cu privirile cât este posibil, cu mimica, dând cuvintelor și Cuvântului la urmă ceea ce este al lor, dansând, purificându-se, zvârcolindu-se ca într-un mic iad în flăcări cum este, câteodată, Pământul oamenilor, cu drumurile lor niciodată perfecte!) este clară: un înger rămas singur, fără a avea pe cine să mai ocrotească, are un destin ingrat… Desigur, nu suntem angelologi sau teologi, dar ca antropologi atenți la ce cred oamenii despre Dumnezeu, cu siguranță nu suntem la curent cu pariurile divinității cu… Satana! Pesimismul posibil sau scepticismul dramaturgului rus în privința existenței măcar a unui singur Om conform standardelor religioase (ultima „replică” în textul original este din partea Diavolului, adept ipocrit al… Rațiunii, care se adresează lui Dumnezeu: „Credeţi că până la urmă, printre ei, se va găsi măcar un singur оm???”) sunt îndulcite de alegerile regizorului: poate Dumnezeu chiar are simțul umorului (așa cum îl au oamenii, măcar atât!), poate umorul este darul cel mai de preț pe lângă iubire din partea lui Dumnezeu!

Adi George Secară

O şosea pustie. O pendulare între epoca sovietică şi un capitalism vicios. Oleg Bogaev este în mod cert un moralist, mai puţin cucernic ca Dostoievski dar mai acid ca Bulgakov, un autor care intitulează piesa sa Dawn-way (Spre răsărit), probabil ca să îndulcească Downway (Spre iad), o tragic-comedie unde amalgamează criminali, căsnicii ratate, ambulanţieri de convenienţă, orbi, un deputat indiferent la binele alegătorilor, poliţişti indiferenţi la lege, cântăreţi de rap, cineaşti disperaţi şi nuntaşi de mahala. Teatrul din Buzunar Galaţi preia textul şi îl pune în scenă într-un mod excelent, suţinând polimorfismul inerent al personajelor cu entuziasmul echipei sale de sub 30 de ani.

Filonul comic este încărcat de dramă, în spatele râsului se văd lacrimi, existenţialismul de tip rus creează numai întrebari (fără răspunsuri) şi poate doar o alinare poetică a banalitătii şi răului, lipsa de speranţă prin care trece acum omenirea arătând cum am ajuns să dăm cu piciorul chiar miracolelor. Dostoievski prin gura lui Ivan Karamazov afirma că “destinul actual al oamenilor poate fi rezumat în trei cuvinte:Nelinişte, Confuzie, Suferinţa!”. De notat folosirea tuşei groase pentru caractere şi dialoguri care accentuează grotescul şi şocarea spectatorului dar care nu trebuie să induca în eroare, metafizica este aşternută peste tablouri prin prezenta îngerului şi suferinţa sa.

La sfârşitul spectacolului apare urmatorul dialog între Dumnezeu şi diavol:

DIAVOL.  Îţi sugerez să nu aștepţi Ziua Judecății, totul este deja evident… Să terminăm totul dintr-o dată?!

DUMNEZEU. Nu.

DIAVOL. Dar unde este bunul simț?! Era timpul să încheiem această comedie demult!

DUMNEZEU. Nu. Continuăm. Întoarce-te la locul tău.

DIAVOL. Încă ești sigur că va exista măcar o persoană care să-ți salveze îngerul ???

DUMNEZEU. Da.

Distribuţia a fost asigurată de actorii Marius Avramescu, Bianca Totolici, Laurențiu Bobeică, Denisa Onisie, Ionuț Strat, Lavinia Eiler și Andrei Călina, regia, Theodor Crețu. Felicitări şi mulţumiri doamnei Isabela Oancea, managerul teatrului şi naşa acestui eveniment cultural.

Cornel Gingăraşu

Album foto Cornel Gingăraşu

 ©Sud-Est Forum2021

„Dawn-way” by Oleg Bogaev at the Galati Pocket Theater (Teatrul din Buzunar Galaţi)

Theodor Cretu made his debut more than convincingly as a director with „DawnWay”, the play by the young Russian playwright Oleg Bogaev. Translated into Romanian by Elvira Râmbu, „DawnWay” (sometimes entitled „Weak Angel People. User Guide”), the play is a real success in Romania and has had several stagings in the country. In Galați, here is the team of the private theater „Teatrul din Buzunar” which delights the audience under the direction of Theodor Cretu with a brave play, some more conservative, experimental would say. I saw it rather as a true essay on human nature, staged by a director at the beginning of the road, talented, an excellent actor in turn and who did not hesitate to use harsh words, but they do not tarnish the beauty of the meditations in the text, but bring the viewer closer to the harsh reality. On a very well chosen, alert and meditative music, and with a choreography that gives thrills and depth to the show, choreography that belongs to Bianca Totolici, actress in turn in the same play, we witness a chain of scenes that are, in fact, samples of fallen humanity. Some really dramatic, some funny, full of black humor, all these flashes talk about what we hide and do not want to be seen, that part of evil and ignorance that is deeply imprinted in us and comes out at certain moments on the surface, no matter how hard we try to make it up. Congratulations to the director for his success and further success in his career, congratulations to the young actors and „Pocket Theater”, „DawnWay” is a play that amuses you bitterly, that makes you think and makes you wonder if it’s not Glaucon, the one from Plato’s „republic” was right, and when we put a ring on our finger that would make us invisible to others, „no one would prove so strong as to stand in the way of justice and have the strength to he restrained himself from the good of another without touching it”.

Andrei Velea

After all, the demonstration of the writer, of the director at the beginning (Theodor Creţu is as frothy as the actor, paying attention to details: one is to break a bottle of sparkling wine, another is to „treat” carefully one of champagne authentic, such as the text of Oleg Bogaev) and young actors (a special mention for another debut, debut in the lead role: Marius Avramescu; how other than… angelic, playing with the eyes as much as possible, with mime, giving and to the Word at last what is theirs, dancing, purifying themselves, writhing like in a little hell in flames as is sometimes the Earth of men, with their ways never perfect!) is clear: an angel left alone, without having anyone to protect, he has an ungrateful destiny… Of course, we are not angelologists or theologians, but as anthropologists attentive to what people believe about God, we are certainly not aware of the divinity’s bets with… Satan! The possible pessimism or skepticism of the Russian playwright about the existence of at least one Man according to religious standards (the last „reply” in the original text is from the Devil, a hypocritical follower of Reason, who addresses God: they will find at least one man ??? ”) are sweetened by the director’s choices: maybe God really has a sense of humor (as people have it, at least that much!), maybe humor is the most precious gift besides love in God’s side!

Adi George Secară

A deserted road. A oscillation between the Soviet era and a vicious capitalism. Oleg Bogaev is certainly a moralist, less devout than Dostoevsky but more acidic than Bulgakov, an author who titled his play Dawn-way (To the East), probably to sweeten Downway, a tragic-comedy where he amalgamates criminals, failed marriages, convenience ambulances, the blind, a deputy indifferent to the good of the voters, policemen indifferent to the law, rap singers, desperate filmmakers and slum weddings. Teatrul din Buzunar Galaţi takes the text and stages it in an excellent way, supporting the inherent polymorphism of the characters with the enthusiasm of his team under 30 years old.

The comic strip is full of drama, behind the laughter are tears, Russian existentialism creates only questions (no answers) and maybe just a poetic relief of banality and evil, the lack of hope that humanity is now going through showing how we came to give with the foot of miracles. Dostoevsky through the mouth of Ivan Karamazov stated that „the current destiny of men can be summed up in three words: Anxiety, Confusion, Suffering!”. Note the use of the thick touch for characters and dialogues that accentuate the grotesque and the shock of the spectator but which should not mislead, metaphysics is spread over the paintings by the presence of the angel and his suffering.

At the end of the show, the following dialogue between God and the devil appears:

DEVIL. I suggest you don’t wait for Judgment Day, everything is already obvious … Let’s finish everything at once ?!

GOD. Not.

DEVIL. But where is common sense ?! It was time to end this comedy long ago!

GOD. Not. We continue. Go back to your place.

DEVIL. Are you still sure that there will be at least one person to save your angel ???

GOD. Yes.

The cast was provided by actors Marius Avramescu, Bianca Totolici, Laurențiu Bobeică, Denisa Onisie, Ionuț Strat, Lavinia Eiler and Andrei Călina, directed by Theodor Creţu. Congratulations and thanks to Mrs. Isabela Oancea, the theater manager and godmother of this cultural event.

Cornel Gingăraşu

Photography Cornel Gingăraşu

©Sud-Est Forum2021

Copyright secured by Digiprove © 2021All Rights Reserved