GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Mică antologie a fotografiei suprarealiste contemporane (A-B)

 

A Little Anthology of Surrealist Photography Now (A-B)

Motto:

Beauty will be convulsive or will not be at all.
― Andre Breton

 

Anecdotally speaking, this cultural movement started in the early twentieth century, as a machine with a French body, but German motorized. Encouraged by Freudian concepts (although paradoxically Freud renounced surrealism), those men of culture in Paris started a struggle against reality, academism, bourgeois stagnation, their goal being according to leader André Breton, to “solve the contradictory conditions of the dream and reality before in an absolute reality, a super-reality ”, or surreality.

The movement became significant both quantitatively and qualitatively, bringing together many writers, poets, painters and only three photographers, namely the American Man Ray, the Frenchman Brassaï (born in Brasov) and the Dutchman Emiel van Moerkerke.

At present, “La Révolution surréaliste”, as Breton called it, has gained and transformed into a real institution, spreading in “pop culture”, losing its avant-garde character with a commercial shift.

Some critics have defined surrealism not as a style but as a search for style, exploring current photography reinforcing this search, demonstrating a more or less convulsive passion for experimentation, fiction, magic, bizarre, creative or dreamlike.

Collecting data on surreal photography from about the last 20 years, I was surprised by artists and images that can fit in the sense of their arrangement open to the whole spectrum of imagination according to the Hegelian Dialectic. That is why the anthology is perhaps only a prologue of the vast modern cultural offer with visual arts that go through an extremely diverse technical and ontological spectrum: magical realism with the use of “trompe-l’œil”, scenarios with realistic details but which together make up strange compositions, classic or digital collages, graphics, textures, overlays and collodion plates (wet plate). Technological development has increased the possibilities of plastic treatment and opened up additional ways of solving aesthetics, which together with the dissipation of consumers’ artistic apprehension have projected surrealism towards fashion, advertising, design, architecture and other areas that are not part of the museum.

 

 

Mică antologie a fotografiei suprarealiste contemporane (A-B)

 

Anecdotic vorbind, această mişcare culturală a pornit la începutul secolului XX, ca o maşinărie cu caroserie franceză, însă motorizată german. Îmboldiţi de conceptele freudiene (deşi în mod paradoxal Freud s-a dezis de suprarealişti), acei oameni de cultură din Paris au pornit o luptă contra realităţii, academismului, încremenirii burgheze, scopul lor fiind potrivit liderului André Breton, să „rezolve condițiile contradictorii ale visului și realității anterior într-o realitate absolută, o super-realitate”, sau suprarealitate.

Mişcarea a devenit semnificativă cantitativ şi calitativ, aglutinând numeroşi scriitori, poeşi, pictori şi doar trei fotografi, adică americanul Man Ray, francezul Brassaï (născut la Braşov) și olandezul Emiel van Moerkerke.

La ora actuală, “La Révolution surréaliste”, cum a numit-o Breton, a câştigat şi s-a transformat într-o adevărată instituţie, diseminând în “pop culture”, pierzându-şi caracterul avangardist cu viraj spre comercial.

Unii critici au definit suprarealismul nu ca pe un stil ci ca pe o căutare de stil, explorarea fotografiei actuale întărind această căutare, demonstrând pasiunea mai mult sau mai puţin convulsivă pentru experiment, ficţiune, magic, bizar, creativ sau oniric.

Colectând date despre fotografia suprarealistă din aproximativ ultimii 20 de ani, am rămas surprins de artişti şi de imagini care se pot încadra în sensul aranjamentului lor deschis întregului spectru de imaginație conform Dialecticii hegeliene. De aceea antologia este poate numai o prolegomenă a vastei oferte culturale moderne cu arte vizuale care trec printr-un spectru tehnic şi ontologic extrem de divers: realism magic cu folosirea lui “trompe-l’œil”, scenarii cu detalii realiste dar care împreună alcătuiesc compoziţii stranii, colaje clasice sau digitale, grafisme, texturi, suprapuneri şi plăci cu colodiu (wet plate). Dezvoltarea tehnologică a augumentat posibilităţile de tratare plastică şi a deschis căi de rezolvare estetică suplimentare, care împreună cu disiparea aprehensiunii artistice a consumatorilor, au proiectat suprarealismul spre fashion, advertising, design, arhitectură şi alte arii care nu fac parte din muzeu.

Anecdotic vorbind, această mişcare culturală a pornit la începutul secolului XX, ca o maşinărie cu caroserie franceză, însă motorizată german. Îmboldiţi de conceptele freudiene (deşi în mod paradoxal Freud s-a dezis de suprarealişti), acei oameni de cultură din Paris au pornit o luptă contra realităţii, academismului, încremenirii burgheze, scopul lor fiind potrivit liderului André Breton, să „rezolve condițiile contradictorii ale visului și realității anterior într-o realitate absolută, o super-realitate”, sau suprarealitate.

Mişcarea a devenit semnificativă cantitativ şi calitativ, aglutinând numeroşi scriitori, poeşi, pictori şi doar trei fotografi, adică americanul Man Ray, francezul Brassaï (născut la Braşov) și olandezul Emiel van Moerkerke.

La ora actuală, “La Révolution surréaliste”, cum a numit-o Breton, a câştigat şi s-a transformat într-o adevărată instituţie, diseminând în “pop culture”, pierzându-şi caracterul avangardist cu viraj spre comercial.

Unii critici au definit suprarealismul nu ca pe un stil ci ca pe o căutare de stil, explorarea fotografiei actuale întărind această căutare, demonstrând pasiunea mai mult sau mai puţin convulsivă pentru experiment, ficţiune, magic, bizar, creativ sau oniric.

Colectând date despre fotografia suprarealistă din aproximativ ultimii 20 de ani, am rămas surprins de artişti şi de imagini care se pot încadra în sensul aranjamentului lor deschis întregului spectru de imaginație conform Dialecticii hegeliene. De aceea antologia este poate numai o prolegomenă a vastei oferte culturale moderne cu arte vizuale care trec printr-un spectru tehnic şi ontologic extrem de divers: realism magic cu folosirea lui “trompe-l’œil”, scenarii cu detalii realiste dar care împreună alcătuiesc compoziţii stranii, colaje clasice sau digitale, grafisme, texturi, suprapuneri şi plăci cu colodiu (wet plate). Dezvoltarea tehnologică a augumentat posibilităţile de tratare plastică şi a deschis căi de rezolvare estetică suplimentare, care împreună cu disiparea aprehensiunii artistice a consumatorilor, au proiectat suprarealismul spre fashion, advertising, design, arhitectură şi alte arii care nu fac parte din muzeu.

 

 

© Sud Est Forum 2020

 

Posted by on decembrie 13, 2020. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry