GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Unora le plac… Eros și Thanatos*. O adaptare liberă după scriitorul turc Aziz Nesin

 

 

Dacă v-aș spune de la început că interpretările Isabelei Oancea și a lui Carmen Albu, împreună cu costumația lor, m-au dus cu gândul la rolurile de travestiți ale lui Tony Curtis și Jack Lemmon din „Unora le place jazz-ul” (Some Like It Hot, capodopera lui Billy Wilder), oare la ce v-ați gândi?

Cu o duioșie și un dinamism demne de „Colivia cu nebune” (altă comedie ecranizată celebră, ca și cea mai de sus întâi în variantă franceză, și abia apoi la Hollywood), cele două actrițe propun, în cheie bulevardieră și atât cât le permite „mărimea”… textului, o meditație (sau o distracție, depinde de receptor) asupra unor fațete ale erotismului (dar și a decadenței umanului), ca aspect complex al condiției umane, aspect care nu prea ține cont de vârste, gen, prejudecăți, convingeri, legi, simțul umorului ș.a.m.d.

 

 

Așa cum ne-a obișnuit, Dan Mirea, cu dezinvoltură, sub masca teatrală a divertismentului, îndeamnă, deloc moralist, la mai buna înțelegere a Celuilalt, a ciudățeniilor fiecăruia, în acest caz  a unei situații sau a mai multor situații declanșate nu numai de buclucașul Eros, ci și de către taciturnul Thanatos, despre legăturile primejdioase sau nu ale acestor „divinități” nefiind aici cazul să divagăm, dar ele fiind demonstrate de înaintași, psihanalitic ori etologic! Desigur, satirizarea, sublinierea expresionistă a slăbiciunilor (tot omenești, evident), cu deodorant (pulverizat cu generozitate dintr-un spray la un moment dat), dar și atmosfera colorată de Ilf și Petrov sau de studio Barrandov (aducându-ne aminte că suntem prinși spiritual și pseudo-spiritual într-un triunghi schițat de eternele Kakania, Balcania – având capitala în eternul Istanbul! – și maica Rusie – probabil deloc întâmplător dintre cele două personaje-tablou, unul, reprezentând generalul mort, soțul uneia dintre personajele feminine, este, dacă nu mă înșel, un înalt oficial austro-ungar, poate chiar un împărat; celălalt personaj-tablou este Marilyn Monroe, chipurile generăleasa la 18 ani, muza acestor rînduri, după cum se vede de la primul paragraf, sic!; bomboana de pe tortul oricărei culturi care se închină și pop-artei!) vor rămâne în memorie, pe lângă dialogurile spumoase care, miracol, rezumă două vieți de femei, cu destule neîmpliniri (erotice în primul rând): una rămasă văduvă după numai trei luni de căsnicie (cu soțul făcut praf de o motocicletă cu ataș; temporar suntem într-o vreme când se mai scriu scrisori pe hârtie; această văduvă fiind o… expertă a corespondenței erotice clasice, poate mai având și aproximativ 27 de experiențe fizice), cealaltă obligată, oare, să se căsătorească de la o vârstă fragedă cu un ofițer înalt, și la propriu și la figurat, dar care nu știa să înoate – de unde, în timpul războiului, probabil mondial, unul „literar”, dintre primul și cel de-al doilea, sic!, i se va trage și moartea, după (tot) 27 de ani de căsătorie ș.a.m.d.

 

 

Comedia cifrelor rămâne să o savurați în prima parte a dramatizării, ca și aceea a recunoașterii vârstelor personajelor, pe care va trebui să le… cinstiți sau să le necinstiți, conform replicilor: cert este că doamnele, învârtindu-se deloc isteric, sau nu numai, în virtutea (o, da, virtutea) unei legi gravitaționale a prieteniei în jurul vârstei de 60 de ani ( strigă văduva funcționarului, în unele momente mai generăleasă decât generăleasa: Vârsta unei femei se spune doar acolo unde trebuie: la TRIBUNAL!), aflând de la radio, ca în filmele cu Tom și Jerry, că este liber un asasin de femei singure, dar care le… „iubește” înainte de a le trimite la cele veșnice, asasin care se dă drept funcționar la gaze, încep să viseze că pot avea o ultimă noapte, zi, dimineață, clipă de amor!

Desigur, Omul nostru preferă femeile singure, ele ar trebui să se… despartă, dar dacă vor fi surprinse împreună, ar găsi o metodă de a ispiti, de a convinge emisarul morții și al lui Eros de a acționa cumva, poate cu o supă caldă, o sticlă de ceva, o conversație spumoasă, inteligentă, o cafea, un ceai la samovar, poate niște viagra…

 

 

Dincolo de regulile teatrului absurd, aici se apelează la… absurdul ca firesc (în ritmurile celebrului striptease din „Nouă luni și jumătate” – o, unde ești tu, Kim Basinger sau măcar tu, Mickey Rourke!), demonstrându-se că haina (de general, dar chiar și cizmele) chiar poate face pe om… iubit, sau că te poți iubi fierbinte și… fetișist, fantasmele sunt strâns legate de mass media vremurilor atemporale, asasinul este sau nu este ca… un virus, dacă presa vrea să-l prezinte așa, o, doamnele chiar pot fi… diabolice, dar uită că mai pot acorda primul ajutor și cu o respirație gură la gură, pentru că omul de la gaze chiar vine, este interpretat cu aplomb de șahist prudent și conștiinciozitate de Anton Mihail, prezentarea… uneltelor este demnă de orice film mut cu Charlie Chaplin sau Stan și Bran, dar accentul pare să cadă pe latura sa umanistă-meșterească, ambiguitatea caracteristicilor sale, unele posibil criminale, fiind eclipsată de dezlănțuirea doamnelor, care îl împănează cu viagra sau decasept, atenție, spoiler, Lăcomia fiind, ca în multe cazuri, dăunătoare sănătății, simțirilor, angelilor radioși (adaptându-se textul, se citează din Caragiale!), ca să nu mai spunem nimic de setea de happy end a unora!

 

 

Bref, două gaițe (care pot fi prietene când nu se declară… nesimțitoare), un fel de cuib de viespi la subsol, un trântor harnic, asasin sau nu, o fabulă nu numai erotică (din nou despre noua veche dezordine amoroasă a lumii!), o supă bună și un fel doi ars, bună voie, bună voință, nostalgii, vechi amoruri, frustrări, dorințe, regrete bine calculate, toate acestea într-o nouă comedie marca Dan Mirea!

Revenind la  Tony Curtis și Jack Lemmon, interpretați de Carmen Albu și Isabela Oancea, sau invers, vă garantez că sunt de neuitat! Dacă ar cânta, cele două, la început la ukulele și la contrabas, jazz-ul teatral ar fi… hot, chiar dacă asasinul ar putea spune, precum personajul Joe din „Unora le place jazz-ul!” că preferă muzica clasică!

 

  • Cronică la spectacolul „Dragostea ucide”, în regia lui Dan Mirea, din 15 noiembrie 2020, de pe Terasa Bordeaux (Teatrul din Buzunar Galați; Distribuția: Văduva generalului – Isabela Oancea; Văduva funcționarului – Carmen Albu; Omul de la gaze – Anton Mihail. Text adaptat și dezvoltat de Dan Mirea după „Haide, ucide-mă, Dragoste!” de Aziz Nesin.

 

adi g.secară

 

 

Fotografii: Cornel Gingăraşu

 

 

Posted by on noiembrie 17, 2020. Filed under CULTURAL,EVENIMENT,HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry