Blue(s)Poetry: Bâjbâind ca o dropie
Nu sunt nici acasă
și nici cu tine
sunt undeva pe drum rămasă
între două gări
pe un câmp gol
bâjbâind ca o dropie
sunt într-un tren
și trenul trece peste mine
cu putere de fier
sunt un om derutat
care are în el
aerul dintre clădiri
și noroiul din băltoace
apa care a curs zilele acestea
pe hainele mele
din cer
n-a făcut decât să întindă
noroiul
și să-mi subțieze fața.
Groping like a bustard
I’m not home either
nor with you
I’m somewhere on the road
between two stations
on an empty field
groping like a bustard
I’m on a train
and the train passes over me
with iron power
I’m a confused man
which has in him
the air between the buildings
and the mud in the puddles
the water that flowed these days
on my clothes
from the sky
all it did was stretching
mud
and making my face more thin.
Poem de Diana Corcan
Ilustraţii de Cornel Gingăraşu
© Sud-Est Forum 2020
Posted by Cornel Gingarasu
on septembrie 22, 2020. Filed under HOME,NEWS.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0.
You can leave a response or trackback to this entry