Este posibil să cunoașteți câini și persoane ale căror personalități sunt imagini în oglindă: un om care nu comunică, are un cățel în egală măsură posomorat sau un “părinte” vesel pentru animale de companie, iese cu un câine ce îi “salută” pe toți cu sărutări umede.
Aceasta ar putea să nu fie doar o coincidență, deoarece oamenii de știință spun că personalitatea câinelui este puternic legată de personalitatea umană.
Cât de asemănătoare este personalitatea unui câine cu cea a proprietarului? Este legătura om-animal atât de puternică încât un câine poate adopta trăsături de comportamentale de la stăpân și invers?
Legături ale personalității dintre câini și oameni
Într-un studiu publicat în “Applied Animal Behavior Science”, cercetătorii au cerut “părinților” animalelor de companie să se auto-evalueze pe cinci dimensiuni majore ale personalității (precum și la trăsăturile de personalitate corespunzătoare ale câinilor).
„Cele cinci mari”, așa cum se menționează în comunitatea de psihologie, sunt:
– Neuroticismul (o tendință către sentimente negative precum anxietatea și frica)
– Extroversia
– Conştiinciozitate
– Consimțământ
– Deschidere (nivel de creativitate, curiozitate și a fi deschis la idei noi)
Proprietarii animalelor de companie au răspuns evidenţiind mimetismul surprinzător al celor cinci dimensiuni ale personalității cu câinii lor. Pentru a fi siguri că rezultatele nu au fost simple proiecții ale “părinților” animalelor de companie, specialişti independenți au evaluat perechile câini – oameni.
De ce este legată personalitatea câinelui cu personalitatea umană?
O explicație a împletirii comportamentului și personalităţii câinilor cu cel al oamenilor, este o tendință naturală şi instinctivă a oamenilor de a selecta animale care completează propriile vieți. Un om calm va alege adesea un câine flegmatic, iar o persoană neliniștită va adopta un câine hiperreactiv, cu tendinţe psihogene, spune Jenn Fiendish, comportamentalist veterinar care conduce “Happy Power Behavior and Training” în Portland, Oregon. Ea crede că oamenii fac asta la nivel subconștient.
„Când soțul meu și cu mine ne-am dus să ne luăm noul cățel în urmă cu 12 ani, eu l-am ales imediat pe cel care era mai activ, înfocat și fără de frică de lucruri, ceea ce seamănă cu propria mea personalitate. Soțul meu a ales cățelușul relaxat, calm și puţin flegmatic, o potrivire perfectă cu personalitatea sa. De-a lungul anilor, câinii au menținut și chiar au consolidat unele dintre aceste trăsături de personalitate.
Dr. Patrick Mahaney, un medic veterinar acupuncturist pentru animale de companie din Los Angeles( California), spune că a văzut clienții cu tendințe aparent nevrotice care gravitează către câinii cu energie mai mare. „Astfel de proprietari cu tendinţa la dezechilibru par să caute rasele Weimaraner,Viszla, câini de turmă și metişii lor, care adesea elimină din energia negativă acumulată la oameni.”
Emoțiile câinilor – Oglindă a Emoțiilor Umane
Având în vedere că oamenii și câinii lor au împărtășit o relație de cel puțin 15 mii de ani (oamenii de știință încă dezbat această cronologie), nu este de mirare că personalitatea câinelui a fost modelată.
Fiendish spune că specia Canis lupus var. familiaris (cainele) are capacitatea de a citi și crea complementaritate cu emoțiile umane. „Când o persoană este foarte neliniștită, câinii noștri înțeleg acest lucru și adesea devin anxioși. Dacă anxietatea este cronică, câinele poate dezvolta și el anxietate cronică”.
Dr. Mahaney a fost martor la acest lucru în practica sa. „Am observat animale de companie în gospodării în care proprietarii sunt supuși la mult stres şi aceştia vor prezenta ulterior probleme de comportament care ar putea fi atribuite lipsei de energie a proprietarilor.”
Unele dintre problemele de comportament care deja conturează tendinţe patologice, includ urinarea și defecarea necorespunzătoare, tendințele distructive, lătratul și urletul și scăderea poftei de mâncare.
Câinii sunt cu adevărat empatici, spune dr. Lisa Pinn McFaddin, director medical la Clinica Veterinară” Independent Hill” din Manassas, Virginia și gazda unui podcast numit Vetsplaining. „Ei pot sesiza modificări fiziologice minime la oameni și alte animale și să răspundă în consecință.”
Cu cât relația om-animal este mai strânsă, cu atât este mai mare intensitatea răspunsului, adaugă dr. McFaddin. „Câinii încearcă frecvent să-i liniștească și să-i calmeze pe proprietarii supărați. Oamenii nu recunosc întotdeauna aceste indicii la câini, deoarece uneori sunt prea subtile: așezat lângă stapan, așezând capul pe piciorul persoanei, în contact fizic cu persoana respectivă sau încearcă să distragă persoana cu o jucărie.”
Personalitatea unui câine poate fi asimilata cu cea a oamenilor?
Deși specialiștii spun că este mai obișnuit ca animalele să dobândească trăsături de personalitate de la proprietari, este posibil ca emoțiile și comportamentul câinilor să se transfere la oameni, spune dr. McFaddin.
Dr. McFaddin explică: „De cele mai multe ori observ mimetismul oamenilor ce dețin câini care sunt hiperreactivi şi cu tendinţe la tulburări psihotice. Anxietatea câinelui duce adesea la anxietatea proprietarului. Persoana se simte neputincioasă în atenuarea comportamentului anxios, obsesiv sau compulsiv, exprimate de animalul de companie. Această neputință îl face pe proprietar să se simtă inconfortabil, vulnerabil și astfel, neliniștit.”
Semnele și comportamentele fizice pe care le poate prezenta un câine neliniștit – cum ar fi gâfâiala (dispneea), schelelaitul, scâncetul, ritmul accelerat al inimii, distrugerea obiectelor și lătratul neîncetat – pot, de asemenea, stresa un “părinte” al animalelor de companie.
Mișcarea constantă și zgomotul devin enervante și perturbă stilul de viață al proprietarului, ceea ce provoacă anxietate. Pe partea cealaltă, câțiva câini extrem de liniştiţi şi hiporeactivi (câini Buddha) ajută proprietarii să se calmeze. Serenitatea înnăscută a câinelui este contagioasă, fizică și emoțională.
„Numeroase studii au arătat o reducere a anxietății, încetinirea ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale și o eliberare crescută de hormoni calmanţi și neurotransmițători în organism, atât la oameni cât și la câini, în urma interacțiunilor pozitive, în primul rând după mangaiere si alintare”, spune dr. McFaddin.
Deci, se pare că ambele părți pot beneficia de legătura benefice psihic si fizic.
Cum să încurajezi empatia la câinele tău
Dacă doriți să vă încurajați câinele să fie mai empatic – pentru voi, familie și pentru ceilalți câini – începeti cu propria persoana.
„Sugestia mea este de a crea mai multă empatie la animalul tău de companie, printr-o relație respectuoasă și amabilă. Acest lucru poate însemna pur și simplu să petreceți timpul împreună, să vă bucurați de plimbări și de timp de joacă, care sunt bune pentru trup şi suflet”, spune dr. Jim D Carlson, proprietar al “Riverside Animal Clinic McHenry” și” Grove Animal Hospital & Holistic Center” din Chicago. „Conectarea cu adevărat în legătura om-animal, vă va ajuta să începeți să observați anumite emoții umane în animalul dvs. de companie.”
Dacă doriți să încurajați mai multă empatie, încurajați-vă relația cu fiecare câine și augumentaţi interacțiunile în general pentru o socializare benefică.
„Câinii își dezvoltă propriile relații în cadrul emoţiilor şi reflexelor. Încurajarea comportamentului pozitiv, confortul și distracția vor ajuta câinii să–şi creeze ataşament de-a lungul timpului ”, spune dr. Carlson.
Și nu fii surprins sau descurajat dacă felul câinelui tău de a arăta empatie este diferit de al tău. „Câinii au propriile lor indicii pentru a citi emoțiile celor din jur. Multe dintre ele sunt fizice. Dar, de asemenea, proprietarul şi animalul, se vor căuta reciproc în perioadele de stres sau emoție. ”
Așadar, dacă observați un câine care linge mâna stăpânului după o călătorie la veterinar sau își freacă corpul plin de neliniste în timpul furtunii, recunoașteti modul lor de a căuta empatie. Dacă doriți ca această empatie să continue, răsplătiți comportamentul cu multe laude şi recompense. (Deanna deBara)
Traducere şi adaptare dr. Cornel Gingăraşu după Paula Fitzsimmons (PETMD)
Fotografii: Sebastian Magnani, Ines Opifanti, The Humane Society of Utah