GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Fierul vechi intră triumfal în post-modernism prin arta lui César 

 

Motto:

Extazul comunicării, vertijul supraîncărcării informaționale, banalitatea unei societăți transparente; ne poate prezenta oricare dintre aceste simptome postmoderne drumul de ieșire din secolul XX și către o nouă construcție a omului? Putem găsi un sens în „lumea” care există deja asupra noastră?

(Rick Roderick)

Cum a revoluționat sculptura din secolul XX un copil de fierar din popularul district Belle de Mai din Marsilia, care a început să lucreze la vârsta de 12 ani?

Personalitate captivantă și plină de culoare, al cărei destin s-a remarcat în mica lume a artei contemporane, César a fascinate publicul si mass-media. Dar opera a rămas ascunsă multă vreme de  criticii care doreau să vadă doar personajul pagnolesc. Într-o jumătate de secol de carieră, César Baldaccini a dinamizat baza sculpturii clasice printr-o succesiune de gesturi radicale: substituirea utilajului în mâna artistului, explorarea materialelor vremii sale …

Încă din 1961 a colecţionat obiecte casnice sau industriale și a început să comprime mașini. Creațiile sale sunt spectaculoase și au atât impact încât inspiră si alți artiști precum Andy Warhol care și-au imaginat „accidentele de mașini” din 1963, pe baza fotografiilor din  adevăratele accidente auto.

César Baldaccini a combinat fecunditate și chin, îndrăzneală și inventivitate, fier, bronz și poliuretan. O figură majoră a artei contemporane,  care a dispărut în 6 decembrie 1998, la 77 de ani, ce a traversat secolul cu mari explozii  ale creaţiei devenite esențiale: bestia lui  în fierul sudat, compresiunile sale auto, amprentele sale umane cu dimensiuni înmulțite, turnarea metacrilatului.

César  avea un crez  formidabil și constructiv: „Nu caut, eu  găsesc !”

Complex, original, perturbator, a condus o cucerire epică a materiei.

Arta lui lui César ilustrează perfect post-modernismul, prin respingerea metanarațiunile direcției artistice ale modernului, eradicând granițele dintre formele de artă elitistă și cele de masă și distrugând convențiile genului prin introducerea unor tehnici precum coliziunea, colajul și fragmentarea.

Unul din părinţii post-modernismului, Jean Baudrillard, în lucrarea sa “Les Strategies Fatales”,  corelează perfect conceptele sculptorului,  căutând să înlocuiască argumentele circulare ale filozofiei occidentale cu un teatru ritualic al cruzimii şi diagnostica sinele ca fiind sub asediu. 

Arta lui César prefigurează genial presiunea tehnologiei şi a consumerismului actual, descrise excelent ca o estompare a liniilor dintre ființa umană și mașini, o dispariţie a liniei dintre realitate și imagine.

Este o societate – de fapt nu mai pot folosi niciodată acest cuvânt – este o lume  în care realitatea este pur și simplu ceea care poate fi simulat, xeroxat, pastişat.  Metamorfoza obiectelor şi a tehnologiei face dintr-un “obiect” de utilizare într-o (aproape) fiinţa vie, este  descrisă de Guy Debord. Acesta a scris o carte în anii ’60, numită “La Société du spectacle” despre modul în care capitalismul a atins un anumit nivel de acumulare, mărfurile au început  să devină imagini vii, ca nişte fiinţe, în timp ce oamenii, din actori politici,  încep să se detașeze de propriile vieți și să devină spectatori.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

© Sud-Est Forum 2020

Posted by on iulie 12, 2020. Filed under ARTE VIZUALE,HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry