Un posibil motto:

Fotografia e o reacţie imediatã care contureazã meditaţie.

Henri Cartier-Bresson

Un spirit care este lansat ȋntr-o cursã spre polul perfecţiunii

Asta este clar ȋn momentul când priveşti arta fotograficã semnatã de Ştefan Neagu. Lãrgind imaginea apare un paradox: construcţia logicã şi uzualã a obiectului artistic este ȋn mod dialectic de la simplu la complex, spre o finisare continuã…compoziţiile lui Ştefan ȋţi dau senzaţia confruntãrii cu un drum invers: o structurã perfectã, aproape anorganicã ȋn cãutarea sufletului….Un fel de “craniu de obsidian”, care nu pare atins de mâna umanã,  unde nu se vãd urmele lãsate pe parcursul manoperei ȋn faze intermediare, dar ȋn final, ochiul descoperã tocmai ȋncercarea intensã şi neobositã de a insufleţi, de a umaniza tuşa perfect finisatã.

Îmi evocã contemplarea unei structuri cristaloide fãrã cusur care pare rece, dar când te apropii şi o atingi e caldã, ca şi cum ar avea un foc interior, un motor cu flacãrã.

Ştefan Neagu ne oferã un text care confirmã emoţia fotografului, un artist ce apeleazã la luminã pentru a confirma vibraţia sa ontologicã, salvarea din neant…

Şi uite aşa, ȋn spiritul clasic, Ştefan Neagu ne invitã la uitare de sine pentru a pune pe linie mintea, ochiul şi inima  (n.n.).

       Ştefan Neagu – foto Georgiana Neagu

Actul fotografierii

Actul fotografierii trebuie să fie unul conștient, coerent și concis. Aceste trei “c”-uri sunt indispensabile dacă vrem să discutăm de o fotografie construită, nu “nimerită”, întâmplătoare. Este adevărat, întâmplarea, hazardul are farmecul lui, de multe ori imprevizibilul devine regizorul scenei, însă nu cred ca ar putea interveni decât pe un fundament, o infrastructură creată în prealabil. Așa cum ne spune Ralph Gibson – și el a aflat de la Dorotheea Lange pe când îi era asistent – este necesar un punct de plecare. Apoi, pe drum, sã ne așteptăm la neașteptat. Cum ȋi spunea Ruth Bernhardt asistentului ei, Michael Kenna. 🙂

Ştefan Neagu – Brâncuşi tribute

Revenind, momentul declanșării ar trebui sã fie apexul în care ajunge confluența instinctului, viziunii și simțului estetic, al intuiției și impulsului organic care ar avea corespondent caligrafic termenul “freamăt”. Instinctul este cel numit talent de unii, viziunea și simţul estetic sunt construite strat cu strat prin vizualizarea analitică a ceea ce au realizat uriașii fotografiei pe ale căror umeri stãm noi acum, intuiția fiind rezultatul experiențelor anterioare, catalizatoare între trecut și prezent, și ne-a mai rămas… “freamătul”… poate nu as greși prea mult dacă l-aș asocia ca parte organică a momentului decisiv a lui Bresson… Doar că acesta poate dura de la o fracțiune de secundă la ore bune…

Iar acel freamăt, dacă e surprins de fotograf în cadru, va fi întregit când privitorul va rezona cu el.

Despre fotografia de nud

Fotografia de nud de multe ori spune mai multe despre fotograf decât despre model.

Este ca o investigație a corpului, o căutare a eleganţei formei într-un cadru dat. Iar eliminarea detaliilor este o provocare propusă privitorului. Caracterul descriptiv nu este ceea ce urmăresc, lăsând loc astfel propriilor interpretări. Pentru ca fiecare parcurge o fotografie prin filtrul propriu al cunoașterii, al înțelegerii. Este ca un joc în care întrebările sunt mai importante decât răspunsurile.

Text şi fotografii Ştefan Neagu 

© Sud-Est Forum 2020

Copyright secured by Digiprove © 2020All Rights Reserved