Motto:

Pãi, ȋn lumea asta nouã, plinã cu de toate, condusã de fricã de a nu ne scapã ceva şi fuga de a le bifa pe toate, nostalgia ȋncepe sã se lãţeascã şi sã acopere multe zone. E un fel de rãzbunare sau salvare: de a ne ȋntoarce acolo unde pãrea cã viaţa e mai simplã.

(iquads)

Teatrul fãrã moarte – sã ne amintim de 1976, când la Teatrul Mic se juca “Oamenii cavernelor”

Scotocind prin bibliotecã, am descoperit o micã bijuterie, un caiet program din 1976, o amitire uşor ȋngãlbenitã, uşor prãfuitã, dar care a reuãit sã–mi trezeascã multã emoţie.

La Teatrul Mic din Bucureşti  se juca o piesã scrisã de William Saroyan, “Oamenii cavernelor”. Câteva pagini la prima vedere scãpate dintr-un coş de gunoi, imediat dupã spectacol, dar care a devenit o poartã spre o lume frumoasã, un loc unde se râde, se plânge şi unde nişte oameni minunaţi ȋşi ofereau sufletul spectatorilor.

Un mic caiet care totuşi era pregãtit cu mare grijã, cu desene, texte şi interviuri – un adeverat act cultural. Sã nu uitãm cã era 1976, când lumea artei şi culturii stãtea sub sabia cenzurii, când proletcultismul ȋşi arãta fala ȋn mod victorios şi când creaţia vesticã era putredã şi retrogradã.

Ei, au reuşit sã penetreze blindajul orb şi au creat pori ȋn bula fricii de lume, Catinca Ralea a tradus piesa “Oamenii cavernelor”, i-a luat un interviu lui Saroyan, actorii şi regizorul au construit un moment de seamã.

Mã uitam la o chestie care pare insignificantã –  preţul caietului program, trei lei şi ceva….scump, pentru vremurile acelea, când mâncai un prânz cu banii ãia. Dar oamenii  dornici sã intre ȋntr-un templu al Thaliei au cumparat biletul de intrare şi alãturi  caietul-program…..

Coincidenţa face ca  amintirea acelui an teatral sã vinã ȋntr-un alt moment frumos, Festivalul Național de Comedie de la Galaţi, care are loc ȋn bogãţia toamnei, ȋn luna octombrie – o sãptãmânã de foc al scenei.

A consemnat Cornel Gingãraşu

Copyright secured by Digiprove © 2019All Rights Reserved