GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Un inventar socio-cultural al pornografiei moderne – expoziţia “La dimension material de la imagen pornografica”

 

Nimeni nu poate nega importanta prezenţã a pornografiei ȋn lumea contemporanã, un segment cultural pe care oamenii “buni” ȋl repugnã şi ȋncearcã carantinarea sa.

Sunt date statistice care cuantificã fenomenul şi care ȋncearcã sã ȋl arate ȋn ȋntreaga sa dimensiune explozivã.

Iatã câteva cifre :

În fiecare secundã:

  • 28.258 de utilizatori urmăresc pornografie pe internet;
  • aprox. 3.075 USD sunt cheltuiți pentru pornografie pe internet;
  • 372 de persoane introduc textul „porno” într-un motor de căutare.

În fiecare zi:

  • 37 de videoclipuri pornografice sunt create în Statele Unite;
  • 2,5 miliarde de e-mail-uri cu conţinut porno sunt trimise sau primate;
  • sunt generate 68 de milioane de căutări legate de pornografie, adicã 25% din căutările totale.

Este foarte greu de ignorat asemenea epidemie şi apar numeroase ȋntrebãri legate de geneza sa, de nevoia oamenilor de a se apropia de pornografie.

Vrem sã ştim dacã pornografia se ȋnscrie ȋn dependenţa psihologicã, culturalã, sanitarã, metoda de refulare, refugiu sau  alte în aspecte ale vieţii moderne.

În contextul abordãrii antropologice ale fenomenului “porno”, proiectul Andrea Corrales vine ca un demers necesar şi logic.

Expoziţia “La dimension material de la imagen pornografica” este gãzduitã ȋntr-un spaţiu elegant şi generos din centrul oraşului spaniol Valencia, numit “Centre del Carme cultura contemporania”, unde Andrea Corrales compune o frescã complexã legatã de subiectul pornografiei, ȋntr-o ȋmbinare dintre funcţional şi esthetic. Aici gãsim materiale scrise şi fotografice despre tipãriturile, filmele şi istoria modernã a industriei pentru adulţi.

Andrea Corrales ȋmparte colajele aranjate spectaculos cu o recuzitã ce ne aduce aminte de un spaţiu editorial, cu birouri, copiatoare şi dosare.

Putem vedea fişele site-urilor de pe internet care adãpostesc materiale porno, cu adrese şi date financiare. Totul este prezentat ȋntr-o luminã scãzutã, voit sumbrã şi misterioasã.

 

 

Despre conceptul expoziţiei, directorul Centrului del Carme, José Luis Pérez Pont care a prezentat expoziția însoțită de artist, a declarat că este vorba despr e„noi abordări artistice“ şi Centrul del Carme „deschide ușa preocupărilor și cerințelor artei contemporane“. El a adaugat ca acestea sunt “propuneri care ne oglindesc și care sunt o reflectare a sentimentului societății actuale”.

Ideea principalã a care legat elementele proiectului se referã la faptul cã ȋncepând cu anii 90 ai secolului trecut, producția și circulația pornografiei a trecut printr-o tranziție la digital. Când imaginea pornografică a fost înscrisă pe suporturi fizice (reviste, filme, casete VHS), materialitatea acestei imagini a coincis în mod analog cu materialitatea care o reprezenta: acte și corpuri sexuale. Dar astăzi, când aproape toată pornografia circulă hegemonic în spatiul eteric al internetului, se poate întâmpla ca viteza și strălucirea ecranelor să provoace pierderea din vedere a realitãţii şi detaliilor acestor producții.

Andrea Corrales este o cercetătoare independentã, care lucrează ȋn domeniul  artei și militeazã în problemele legate de disidența sexuală și feminismul „queer”. Cu „Dimensiunea materială a imaginii pornografice”, intenționează să atragã atenţia asupra legalitãţii muncii sexuale, au informat surse din centrul cultural.

Teoreticianul Felipe Rivas San Martín a declarat că „propunerile implicate în această expoziție fac ca dimensiunile politice și poetice multiple ale sensurilor implicate ȋn pornografia digitală să se ciocnească: economie, câștig de capital, corp întrupat, reproducere tehnică, precarizare, imagine sexuală, rol sau rol, putere și violență, rasă, procese de producție, servere, lubrifiant, colonial, flux masiv de date, relație suplimentară între date și metadate … “.

Expoziția include mai multe interviuri cu actrițe din cinematografia pornografică cu intenția de evidenţia zonele în care obscurantismul creează precaritate și neputință. Corrales susține că singurul lucru pe care îl semnează este o clauză privind cesiunea drepturilor de imagine.

De aici insistența lui Andrea Corrales asupra „dimensiunii materiale a imaginii pornografice„ conturind o „formã de rezistență activă împotriva acelei posibile uitări virtuale”. „Aș îndrăzni să descriu această expoziție ca fiind un proiect al pornografiei, o încercare de a întrerupe fluxurile de pornografie pe Internet, de pe locul – întotdeauna angajat – către dizidența sexuală “, a spus Rivas San Martín.

Ca activist al dizidenței sexuale, opera Andreei Corrales capătă dimensiuni eclectice, de la artă, politică și teorie. Potrivit artistei, „această expoziție nu este un manifest, ci oferă referințe diferite pentru a aduce spectatorul superficialității la profunda reflecție”.

Pentru Andrea Corrales, „există o violență structurală în zona industriei pentru adulţi. Nimeni nu poate avea monopolul sexualității. Această expoziție nu este poziționată în favoarea sau împotriva pornografiei, ci este un produs pentru cei care muncesc in industria sexului și al libertății lor “.

Expoziția lui Andrea Corrales, care ocupă camera 1 a Center del Carme, va găzdui diferite întâlniri, spectacole și discuții cu artiști, activiști și cercetători invitați.

A fost creat un grup de studiu pentru a analiza textele din perspectiva teoriei imaginii și la care au participat specialiști precum Andrea Soto Calderón, doctor în filozofie și Kali Sudhra, actriță și activistă antiporno.

Iar pentru cei care nu au avut şansa de a vedea aceastã expoziţie şi ȋşi pun ȋntrebarea “De ce pornografia moderna este pletoricã?” vã oferim din ideile a doi gânditori.

Primul este medic sexolog din New York, specialist ȋn terapia de cuplu, Stephen Snyder, care ȋncearcã sã explice astfel fenomenul:

Ca terapeut sexual  sunt convins că răspunsul are legătură cu faptul că suntem o specie extrem de socială.

Strigătele puternice pe care le fac unele femei atunci când sunt extrem de excitate sunt o caracteristică obișnuită a sexului porno. Acest fenomen, pe care oamenii de știință îl numesc „Vocalizarea copulatorie feminină, se dovedește a fi comun în speciile de primate extrem de sociale. La prima vedere este un tip ciudat de comportament. Cu mult timp în urmă, când nu existau uși de dormitor, sexul trebuie să fi fost un eveniment oarecum public. Dacă ai văzut și ai auzit un cuplu care face sex, asta trebuie să fi acționat ca un stimulent pentru a veni alături de ei.

Cuplurile angajate astăzi fac sex din tot felul de motive non-reproductive – inclusiv să se liniștească reciproc, să facă pace și să își consolideze angajamentul reciproc. Potrivirea promiscuă din timpurile umane timpurii a servit probabil toate aceste scopuri în ceea ce privește grupul – care fără îndoială s-au confruntat cu aceleași provocări în a-și da seama cum să împărtășești resurse, să gestionezi sentimentele rănite și să te înțelegi unul cu celălalt.  Invenția agriculturii în urmă cu 10.000 de ani a dat naștere ideii de proprietate: „Pământul meu, uneltele mele , recoltele mele” – și, în cele din urmă, „soțul meu. ”Instituțiile religioase și juridice au cimentat monogamia și mai ferm.

Dar nu ne-am pierdut niciodată tendințele promiscue. Și dovada acestui lucru este că încă ne place să vedem cum alți oameni fac sex – așa cum am făcut-o pe câmpiile Africii acum 100.000 de ani. Este în ADN-ul nostru.

Dupã pãrerea unui doctor care ȋncearcã sã explice plãcerea pornografiei, vom oferi cuvintele unui eseist, românul Adrian Onicescu, care scrie magistral ȋn lucrarea sa “Prețul secret al cãrnii”:

Legea nu are dreptul moral de a sălbătici adevărurile neconvenabile sub pretextul bunei cuviințe. Căci viața împiedecată să se consume la suprafață se transformă într-un spectru monstruos ce bântuie sufletele și le pierde. În ultimii zeci de ani s-au născut oameni pentru toate nevoile. Și există nevoia de surogat, dreptul la fals al celor prea săraci pentru a-și permite unicitatea arhetipală a originalului. S-au născut și femei de toate soiurile. Printre ele au fost și acelea destinate să ofere cu tarif surogatul dragostei celor care și-au pierdut speranța de a iubi cu adevărat. Sfințenia nu poate fi altceva decît o opțiune. Adevărul nu admite coerciția. El își verifică propriile întrebări chiar dacă își revendică doar răspunsurile cărora le poate supraviețui. Aceste femei au fost în tot acest timp schingiuite sub pirostrii. Au suferit și au facut să sufere încă și mai cumplit, părinți, soți și copii, sub povara blestemului unei iluzii malformate a politicului. Dragostea este tot ce supraviețuiește unei lupte ucigătoare cu comoditatea. Și aproape nimic nu supraviețuiește în afară de speranță. Nu lipsurile ucid dragostea, ci desfrâul nemăsurat al dorințelor. Iar împotriva desfrâului nu există decît un singur remediu: desfrâul! Pe el nu-l putem împiedica să existe și nu e moral să încercăm eliminarea acestui reper al eticului. Desfrâul nu e un pericol pentru înfrânare la fel cum starea de boală nu este un pericol pentru sănătate. Nici epidemiile nu se stăvilesc prin uciderea bolnavilor, ci prin izolarea lor.

 

*********************************

 

A socio-cultural inventory of modern pornography – the exhibition “Material of the dimension of the pornographic image”

 

No one can import a presentation of pornography in the contemporary world, a cultural segment for the care of the “good” people is repugnant to him and he is trying to quarantine it.

There are statistical data that take care of quantifying the phenomenon and the care tries to show in its entire explosive dimension. Here are some figures:

Every second:

– 28,258 users watch porn on the Internet.

 -3,075.64 USD are expenses for pornography on the Internet.

 -372 people enter the text “porn” in a search engine.

 Every day:

-37 pornographic videos are created in the United States.

-2.5 billion pornographic emails are sent or received.

They are generating 68 million books related to pornography, that is 25% of the total searches.

It is very difficult to ignore as an epidemic and there are numerous gene links regarding the need for people to approach pornography; we want to know if pornography is part of the psychological, cultural, sanitary, method of discharge or refuge or other aspects of modern life.

In the context of the anthropological approach to the “porn” phenomenon, Andrea Corrales‘s project comes as a necessary and logical approach.

The exhibition “On the size of the material of the pornographic image” is hosted in an elegant space in the center of the Spanish city of Valencia, called “Center del Carme contemporary culture”, where there is no generous space, it composes a fresh complex related to the subject of pornography, in a combination between functional and aesthetic: here written material material and photography about printings, films and modern history for the adult industry.

Andrea Corrales shares spectacularly arranged collages with props that I can’t remember a space editorial, with offices, copiers and writings.

You can view internet care sites to adapt porn material, with funding required. Everything is kept in a low light, deliberately dark and mysterious.

As an activist of sexual dissidence, Andrea Corrales’s work gains eclectic dimensions, from art, politics and theory. According to the artist, “this exhibition is not a manifesto, but offers different references to bring the spectator of superficiality to deep reflection.”

For Andrea Corrales, “there is structural violence in the area of the adult industry. No one can have a monopoly on sexuality. This exhibition is not positioned for or against pornography, but is a product for those who work in the sex and freedom industry”.

Starting July 11, a study group will be created that will analyze texts from the perspective of image theor yand will include the participation of specialists such as Andrea Soto Calderón, doctor of philosophy and Kali Sudhra, actress and anti-porn and anti-racist activist.

 

*********************************

Andrea Corrales Devesa (Alicante, 1988) este artistã, activistã și cercetătoare.

A terminat Programul de Studii Independente (MACBA) / Master in Museum Studies and Critical Theory (UAB). Licențiată în Arte Plastice de la Universitatea Castilla-La Mancha, a finalizat Masterul în Cercetări în practici artistice și vizuale de către UCLM-Cuenca, pe lângă faptul că a participat la numeroase traininguri în domeniul managementului cultural și politicilor culturale. Colaborează cu diferite instituții artistic și guvernamental într-o largă lucrare care cuprinde lupta feministă, anti-rasistă și pentru libertățile emoțional-sexuale și familiale.

 

© Cornel Gingãraşu

© Sud-Est Forum

 

Posted by on august 4, 2019. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry