GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Învierea 2019 la Biserica lipoveneascã – ȋn slujba unei solemnitãţi arhaice

 

Încã de la ȋnceput mãrturisesc o oarecare ruşine la gândul cã am trecut de zidurile unei comunitãţi care respectã tradiţia şi oamenii ataşati de aceasta. Sã participi la un eveniment cu uriaşã ȋnsemnãtate spiritualã, sã vezi riualul dar şi sutele de oameni care aderã sincer şi necondiţionat la slujba de Învierea hristicã, e un privilegiu unic.

Am trait acest eveniment alãturi de enoriaşii unei biserici unde se respectã religia ortodoxã rusã de rit vechi, cunoscutã la noi ca religia lipovenilor.

Din respect şi discreţie jurnalisticã, mai ales pentru oamenii de acolo, nu voi dezvãlui locul, adresa acestei biserici şi sunt sigur cã e bine sã fie ţinuţi departe de  explozia exhibitionistã modernã.

Pentru cei care nu cunosc aceastã ramurã a ortodoxiei, trebuie sã ştie cã Biserica lipovenilor este organizată ca mitropolie, cu titulatura “Mitropolia Ortodoxă Rusă de Rit Vechi”, iar sub aspectul orânduirii canonice și administrative se compune din eparhii, parohii și mănăstiri.

Lipovenii au emigrat din Rusia acum 200 de ani, nemultumiţi de schimbãrile religioase ȋntreprinse atunci şi au migrat spre sud, la noi ȋn ţarã fiind concentraţi de la Brãila-Galaţi spre Dobrogea şi gurile Dunãrii.

Credincioşii lipoveni sunt foarte ataşaţi şi respectuoşi cu regulile şi orânduielile Bisericii lor. Aceasta a jucat un rol primordial ȋn comunitatea lipoveneascã, un liant spiritual şi social extrem de puternic care nu dispare nici mãcar acum, ȋn anii modernitãţii secolului XXI.

Ca exemplu putem cita pe profesorul Ion Andronache, care ȋn cartea sa “Din datinile, obiceiurile şi tradiţiile ruşilor lipoveni din Municipiul Brãila”, descrie ȋnchiderea cercului ȋn faţa inserţiei strãinilor şi stricteţea Tainei botezului:

Naşii copilului sunt, de obicei, fraţii părinţilor copilului. Foarte rar naşii sunt străini. Biserica Ortodoxă de rit vechi nu permite ca naşii să fie persoane nebotezate sau de alte religii. La lipoveni, botezul se face înainte de răsăritul Soarelui, pentru ca ziua să îl prindă pe copil deja creştinat. Se socoteşte că, în acest moment al zilei, ruga este primită mai repede de către îngerul păzitor şi dispare forţa rea. După botez, nou-născutul nu este spălat opt zile, pentru a nu se spăla mirul Sfântului Duh. Mama nou-născutului nu este primită în Biserică timp de 40 zile.

Filip Ipatiov descrie religiozitatea lipovenilor:

Lângã Bisericã, lipovenii s-au simţit mai puternici” şi cã ei sunt pãstrãtorii adevãratei credinţe ortodoxe, pãstreazã calendarul pe stil vechi şi slujbele se oficiazã ȋn slavonã, adicã limba rusã veche.

În 2019, Învierea de rit vechi a coincis cu cea a ortodocşilor români, peste oraşe fiind o vibraţie de sãrbãtoare, ȋncã de pe la ora 22 jumate, 23, credincioşii lipoveni se ȋndreptau ȋn grupuri spre biserica lor.

Pot fi uşor de recunoscut fiind ȋmbrãcaţi tradiţional….portul lor fiind descris pe site-ul “Comunitatea Rusilor Lipoveni din Romania”, astfel:

Este obligatoriu ca femeile să intre în lăcașul sfânt cu capul acoperit cu batic (de obicei înflorat), să aibă fusta lungă și largă legată cu un brâu special multicolor (pois), împletit din lână și cu ciucuri la capete, și bustul să-l aibă îmbrăcat cu o bluză cu mânecă lungă. Părul femeilor măritate este împletit în două cozi acoperite sub batic cu kicika (o “tichie” specială), iar cele nemăritate își prind părul într-o coadă, fiind legată cu panglici multicolore. Bluzele și taioarele pot fi confecționate din același material din care este făcută și fusta. Femeile în vârstă poartă la biserică mătăniile – lestovka. Bărbații trebuie să fie îmbrăcați pentru biserică cu cămăși cu mânecă lungă, legate la mijloc cu un brâu, și în pantaloni lungi.

Slujba la ora 23 era ȋn plinã desfãşurare, oamenii solemni, fãrã sã fie ȋncruntaţi, foarte preocupaţi de diferitele moment – vorba unui prieten care a asistat şi el la slujbã: ce disciplinaţi sunt oamenii aceştia!

În albumul foto puteţi vedea expresiile pline de religiozitate, aspectul tipic al bãrbaţilor cu bãrbile lor caracteristice, frumuseţea şi voioşia copiilor.

Slujba este rostitã ȋn slavonã, un singur cuvânt am ȋnţeles – zemlia, adicã pãmint – miile de lumânãri scânteiau, incantaţia suna arhaic, profund.

La 12 noaptea s-a pornit ȋn rondul din jurul bisericii, dupã care biserica se ȋnchide pentru circa o orã, slujba continuând afarã ….am ȋncercat sã intru ȋn aceastã perioadã de interdicţie, dar o bãtrânã m-a oprit blând dar hotãrât, dupã care am stat la un mic taifas cu ea….”Ei maicã, noi stãm pânã la ora 3, dar tineretul pleacã ceva mai devreme….”.

Vreau sã mulţumesc pentru sprijinul ȋn realizarea acestui material unei veşnice doamne, Athena Bondoc, domnului Iulian de la Jandarmerie şi tuturor enoriaşilor şi preoţilor care au avut rãbdarea şi ȋntelegerea de a mã accepta ȋntre ei.

 

 

© Cornel Gingãraşu

Posted by on mai 1, 2019. Filed under CORNEL GINGARASU,HOME,NEWS,PORTOFOLII. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry