Motto:
Atât timp cât mai putem zâmbi, cauza nu este pierdutã.
William Shakespeare
În seara zilei de joi, 11 aprilie 2019, ȋn cadrul Festivalului “Întâlnirea Şcolilor de teatru” de la Galaţi, am fost plãcut surprins sã asist la o excelentã dramatizare, oferitã de Universitatea Naționalã de Arte “George Enescu”, în parteneriat cu Teatrul Național “Vasile Alecsandri”, ambele din Iași.
Scena Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” Galaţi a fost transformatã ȋn salã studio, şi ȋn atmosfera aceea intimã şi prietenoasã studenţii actori de la Iaşi au jucat pe un text al profesorului Octavian Jighirgiu, o adaptare liberã dupã “Hamlet” de William Shakespeare și “Hamlet în sos picant” de Aldo Nicolaj.
Marea surprizã este conceptul dramaturgului italian Aldo Nicolaj, care a mutat acţiunea piesei “Hamlet” din sobrele şi ȋntunecoasele ȋncãperi ale castelului Elsinore, ȋn cãlduroasa, vesela şi animata bucãtãrie a castelului. Astfel, greutatea povestii se mutã de pe umerii tristului prinţ danez, pe umerii bucãtarului, pardon, masterchefului Froggy.
Ingenios este şi modulul de start, sã-i zicem preludiul, când studenţii de la teatru, pregãtiţi de a interpreta Hamlet pentru examenul de licenţã, se vãd cu hainele tãiate ferfeniţã de colegul lor care urma sã-l joace pe prinţ, si care ȋntr-o crizã de gelozie şi beţie s-a dedat la o micã apocalipsã personalã.
Anxietatea examenului şi frica de profesorul lor, i-au ȋmpins la o improvizaţie cu haine adaptate ȋn fugã şi un nou scenariu, orientat spre bucãtãrie, aceasta devenind “hardcore”-ul poveştii, ce automat capataã puternice accente comice şi arome de mirodenii şi cãrnuri fripte. Personajul central al piesei este Froggy, bucãtarul, care lucreazã ȋmpreunã cu soţia sa, Cathy şi cu cele douã fete, Inge 1 şi Inge 2, la care se adaugã un ajutor mai “pãcãlici”, numit Breck. Toţi actorii sunt foarte simpatici şi ȋşi ȋnsuşesc cu mult talent registrul comicului.
În jurul bucãtãriei ȋncep sã roiascã şi celelate nume clasice: Hamlet, regele, regina, Polonius, eterica Ofelia. Acţiunea curge din ce ȋn ce mai dinamic, mişcarea scenicã având arabescuri de dans, chiar cu accente acute, de acrobaţie. Studenţii ieşeni au demonstrat un suflu bun, absolut necesar la ritmul impus de profesorul Octavian Jighirgiu.
În partea a doua a spectacolului au fost introduse şi paginile clasice hamletiene, cele cu ȋntrebãri transcedentale şi priviri grave.
Ieşind de la spectacol, cu mintea la gastronomie, am ȋnceput sã mã gândesc la un fel de mâncare care s-ar asocia cu aşa spectacol, un mic exerciţiu de imaginaţie dar şi de gãsire a unui titlu mai “şmecher”:
– musaca? e prea balcanic!
– carne friptã? e prea banal şi material!
– ciorbã? ȋn nici un caz!
– prãjiturã? o dulcegãrie….deşi poate ar fi o prãjiturã care sã se potriveascã, lava cake, care este rece pe afarã şi fierbinte, dulce şi mustoasã pe dinãuntru….
Şi tot frãmântându-mã, mi-a venit ideea cã felul de mâncare asortat acestui spectacol, ar fi un Soufflé, adicã pre limba noastrã, un sufleu.
Pentru cei care nu ştiu, este un preparat greu de fãcut, deşi pare simplu, o mâncare delicioasã, uşoarã, aeratã, care la sfârşit nu te apasã şi ȋţi dã senzaţia intensã de plãcere….aşa e şi piesa HAMlet IT BE.
Sã citãm din prezentarea piesei de pe site-ul FITS:
În fapt, „Hamlet it be” propune o cursă cu obstacole a unei clase de studenți-actori în încercarea disperată de a face față unei alte crize decât cea închipuită de Shakespeare: conflictul actorilor dincolo de personaje.
E teatru, e viață? Aceasta-i întrebarea!
Căutăm împreună răspunsul într-un exercițiu de echilibristică pe linia de demarcație dintre ele, linie ce se tot subțiază sub ochii noștri.
Apropo de mâncare…..felurile de mâncare din bucãtãria lui Froggy au nişte denumiri care ȋmi amintesc de literatura novatoare a renaşterii, cum ar fi cartea lui François Rabelais, despre Pantagruel, nume fantastice şi comice: găină faraonă à la Sfinx, ficat à la Prometeu, limbă à la Plutarh, sufleu de fasole à la trompeta judecăţii de apoi, biftec în sânge de fiord, foccaccia cu piper à la Medeea şi aşa mai departe, ȋntr-un amestec istorico-geografic luxuriant.
Deşi am ȋntâlnit voci care criticã textul lui Aldo Nicolaj, citez “o rușinoasă bășcălie la adresa piesei “Hamlet”, sunt sigur ca Marele Will, inteligent şi plin de simţul umorului, ar fi zâmbit şi el ca spectator, la HAMlet IT BE, creaţie mai modernã şi actualã faţã de “Hamlet ȋn sos picant”.
El, William Shakespeare, ȋn persoanã ne spune: “Întotdeauna mă simt fericit, știi de ce? Pentru că nu mă aștept la nimic de la nimeni. Așteptările întotdeauna rănesc, viața este scurtă. Iubeste-ti viata, fii fericit, continua zambind si iti amintesti: inainte de a vorbi, ascult. Înainte de a scrie, gândiți-vă. Înainte de rugăciune, iartă. Înainte de a răni, ia în considerare cealaltă. Înainte de a ură, iubiți și înainte de a muri, trăiți.”
Şi dacã cu adevãrat râsul îngraşă, atunci plecãm de la HAMlet IT BE, cu cureaua „mai lãrgitã” binişor.
*************************************
HAMlet IT BE – Spectacol al Universității Naționale de Arte “George Enescu” Iași în parteneriat cu Teatrul Național “Vasile Alecsandri” Iași
Adaptare liberă de Octavian Jighirgiu după “Hamlet” de William Shakespeare și “Hamlet în sos picant” de Aldo Nicolaj
În distribuție: Ana Baroi, Ana Boatcă, Andrei Butnaru, Marian Chiculiță, Ioana Dobrea, Florin Gardan, Răzvan Grosu, Mălina Lazăr, Mara Lucaci, Mădălina Mantu, Nicolae Racoviță, Ștefania Sandu, Ciprian Ungureanu, Mihai Vodă, Claudiu
Scenografia: Alina Dincă-Pușcașu
Coregrafia: Alice Șfaițer
Antrenament vocal: Alexandra Cantemir
Lupte scenice: Bogdan Lupeică
*************************************
Text şi imagini: Cornel Gingãraşu