GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

“Salba dracului” sau cum comedia poate “ascunde” o lecţie de istorie

 

Dicţionar:

  1. Salba dracului sau cruşinul, planta medicinalã folositã ca laxatix sau purgativ
  2. Sagadura – orãşel de la periferia Cernăuţiului (fondat în anul 1770 de către un ofițer german, baronul Peter Nicolaus von Gartenberg, cu importanţã istoricã ȋn hasidism, unde exista o monetărie ȋn care se bãteau bani pentru armata ţaristã şi un lagãr de prizonieri ȋn al II-lea rãzboi mondial)

 

Motto:

Să vină lumea și să se bucure. E ce se cheamă un spectacol popular, de distracție.

Alexandru Dabija

 

În anul 1844, Vasile Alecsandri a lansat piesa de teatru „Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i Salba Dracului”, text ȋn care pe lângã motivele comice, autorul ȋşi expunea concepţiile sociale, istorice şi politice, dar mai ales patriotismul sãu sincer, fiind un manifest pentru o culturã modernã şi naţionalã.

Anul acesta, 2019, reluând tema, cunoscutul regizor Alexandru Dabija, a lansat la Galaţi, ȋmpreunã cu actorii Teatrului dramatic “Fani Tardini”, spectacolul “Salba dracului”, pentru care semneazã şi scenografia.

Textul clasic a lui Alecsandri a fost ȋmbogãţit şi adaptat cu picanterii şi aluzii comice dar şi cu inserţii istorice, astfel lãrgindu-se cadrul unei comedii, spre un act artistic puternic şi de impact.În primul rând trebuie ȋnţeles contextul istoric al piesei lui Vasile Alecsandri, acţiunea petrecându-se ȋn Moldova, nu Moldova noastrã, ci o ţarã numitã Moldova. Aceasta era mai puţin ataşatã de moştenirea daco-romanã sau de Latinism, ci de un conglomerat istoric şi geografic rusesc, ucrainean, austro-ungar, turcesc şi polonez (galiţian). Moldova era o ţarã cu un profil etnic eclectic, un adevãrat “melting pot” ȋn care convieţuiau pe lângã moldoveni, evrei, greci, unguri şi mulţi alţii…..o zonã liniştitã, pe cât se putea ȋntre marile imperii, fãrã tendinţe coloniale şi agresive, cu o economie agrarã de care şi beneficiau din plin epicureic, o ţarã ȋn care viaţa se desfãşura fãrã vitezã (vezi vestita expresie- Ho, cã nu dau tãtarii!, adicã Nu vã grãbiţi!) şi fãrã vreo ambiţie de modernitate.

Aici ȋşi plaseazã Conu Vasile acţiunea piesei sale de teatru, pe care nu o voi povesti nici macar pe scurt, cãci nu trebuie rãpitã surpriza vizionãrii spectacolului, dar cred cã ar trebui fãcute câteva comentarii:

– Concepţia lui Alecsandri legatã de ordinea socialã, ȋn care ȋn miezul unei societãţi comod – rurale, stã boierul patriarh, un cumsecade care ȋi ţine pe toţi ȋn jurul sãu, sentimental şi economic, o nuanţã de eden moldav cu mâncare şi bãuturã din belşug.

– Patriotismul şi mândria asumãrii unei apartenenţe la sfera româneascã care rezultã din piesã, ȋn textul sãu, Alecsandri scriind:

“Ha!… civirasalisiți; d-voastră, ipochimene alese, cărora vă este rușine a trăi și a grăi ca părinții voștri; d-voastră, oameni procopsiți și mai ales pricopsiți, care vă faceți momițele altora, împrumutând de la străini numai cele rele, nemaiputând trăi decât cu bonjur, cu blamange și cu parle, marle cheschevu; și cărora, în sfârșit, vă e rușine să fiți moldoveni curați, români get-beget… (În parte.) De mi-a veni și Iorgu cu superfliururi, îl ciomăgesc”.

– Maestrul Alexandru Dabija a presãrat pe parcursul spectacolului tot felul de indicii simbolice, fâcându-mã sã mã gândesc la o relatie dulce-amãruie cu Moldova (regizorul fiind el ȋnsuşi nãscut pe meleaguri nemţene), neputând sã ierte anumite, sã le spunem “imperfecţiuni” numite ȋn surse istorice “Gloderia nespus de mare” –  adicã drumurile pline de noroi.

De aceea vã provoc, o voi spectatori, sã fiţi atenţi la ȋncãlţãrile şi la partea de jos a pantalonilor personajelor din piesã!

Cã tot veni vorba de comic, primul care ȋşi aratã ascuţisul sabiei este chiar Vasile Alecsandri, chiar din titlul lucrãrii, “salba dracului” – denumirea popularã a cruşinului, o plantã medicinalã cu efecte extrem de intens laxative….poate ca atac la adresa constipaţilor care nu ştiu a râde şi le este ruşine de numele pãrinţilor ?!

Premiera piesei a fost programatã pentru sâmbãtã 20 aprilie 2019, la ora 19….

urez echipei dramaticului gãlãţean multa baftã!

(informaţii de ultimã orã, premiera s-a jucat cu casa ȋnchisã, gãlãţenii reuşind un minunat “sold-out”)

Distribuţia meritã amintitã atât pentru actorii gãlãţeni, cât şi pentru parfumul arhaic al numelor personajelor: Oana Preda (Naşa, Vivandiera), Oana Mogoş (Doamna Gângu), Elena Anghel (Zoiţa Kiulafoglu), Flavia Călin (Lenuţa, fata doamnei Gângu), Petronela Buda (Gahiţa Rosmarinovici), Ciprian Braşoveanu (Dascălul Ieni), Florin Toma (Iorgu, nepotul lui Damian), Ionuţ Moldoveanu (Agamemnon Kiulafoglu), Lucian Pînzaru (Enachi Damian), Radu Horghidan (Preotul Grigore), Răzvan Clopoţel (Iftimi, ţiganul lui Damian), Ştefan Forir (Baronul Forir von Gartenberg), Vlad Ajder (Felcerul), Vlad Volf (Iţic Friedman)

Şi ȋn ȋncheiere sã ȋi dãm cuvântul Conului Vasile :

“DAMIAN: Măi Iorgule!… da tu nu vii să joci? Tot nu-ți plac obiceiurile noastre?

IORGU: Ba acum îmi sunt dragi… Acum știu să prețuiesc bunătățile care ne-au rămas de la strămoși și să deie Domnul să le păstrăm totdeauna, pentru ca să rămânem tot români și să ne fie dragă țara noastră!… (Se prinde în horă.)

TOȚI: Ura!… să trăiască Moldova!

(Toți joacă hora, afară de Kiulafoglu care trage ciubuc deoparte; Gahița și Kleine Schwabe joacă valțul împrejurul horei.)

COR FINAL

Sunt român și tot român

Eu în veci voi să rămân!

Țara noastră să trăiască

Și-n veci steaua să-i lucească!

(Cortina cade.)”

 

 

Text şi imagini: Cornel Gingãraşu

Posted by on aprilie 21, 2019. Filed under CULTURAL,EVENIMENT,HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry