GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Drumul crucii sau un eveniment care a fãcut lumea mai bunã

Acum aproximativ douã milenii, omenirea a trãit o serie de evenimente care au creat o cotiturã esenţialã ȋn drumul ei, apariţia religiei creştine…şi au fãcut ca actualmente sã existe 2 miliarde de aderenţi la aceastã ideologie  (31,7% din populaţia globului, pe locul II sunt musulmanii cu 23% din populaţia globului, apoi hinduşii cu 15%).

Creştinismul are ȋn centrul sãu credinţa ȋn Iisus, Omul-Dumnezeu care a trecut printr-o serie de mari suferinţe, un martiriu descris ca Rãstignirea şi Moartea sa, urmate de Înviere, suitã care a conceptualizat, generat şi promovat o religie a bunãtãţii, indulgenţei şi apropierii ȋntre oameni.

 

La 2000 de ani dupã Martiriul Christic, mai bine zis, ȋn anul 1960, pe meleaguri româneşti, o revoluţie proaspatã fãcutã ȋn numele poporului şi având ca stemã, o stea roşie, fãcea o altã mare victimã  nevinovatã, un  gânditor, un intelectual pe nume Nicolae Steinhardt. Impresionanta sa convertire la religia creştinã, fãcutã ȋn timpul celor 13 ani de puşcãrie comunistã, ne conduce la ideea de drumul crucii, imersia ȋntr-o sferã spiritualã,  povestea sufletului şi gândurilor sale din Jurnalul fericirii, fiind una din cele mai frumoase conturãri ale unui bun şi inteligent creştin.

Am ales din cartea lui Nicolae Steinhardt, câteva pasaje ȋn care se referã la Înviere:

Rãstignirea nu e o farsã şi ȋnşelãciune decât dacã se constatã cã orice miracol este cu neputinţã, orice Înviere e un basm. Dacã monofiziţii, dochetiştii ori fantaziaştii ar avea dreptate, ȋn ruptul capului n-aş fi trecut la creştinism. Ar ȋnsemna ca rãstignirea a fost ȋn cel mai bun caz un simbol ori o reprezentaţie. Sã nu fie! Numai deznãdejdea omeneascã de pe cruce dovedeşte integritatea şi seriozitatea jertfei, o impiedicã a fi cine ştie ce joc, ce vicleim.

******************************

Dostoievski: dacã Dumnezeu n-a coborât de pe cruce, pricina este cã voia sã-l converteasca pe om, nu prin constrângerea unui miracol exterior evident, ci prin libertatea de a crede şi dându-I prilejul de a-şi manifesta ȋndrãznealã.

Leon Bloy: O, Hristoase, care te rogi pentru cei ce te rãstignesc şi-I rãstigneşti pe cei care te iubesc!

******************************

 Şi iatã cum sufletul cautã sã ajungã la limanul unui zâmbet…. Pãrintele Steinhardt ne zâmbeşte şi povesteşte:

“În tramvaiul 25, spre searã aud glasul poporului. Taxatoarea, striga cât o ţine gura vorbind cu o babã şi un soldat. Baba şade pe bancã, cu un pachet enorm ȋn poalã. Soldatul, slab şi foarte tânãr, se apleacã sã rãspundã ȋn şoaptã. Susţin tustrei existenţa lui Dumnezeu sau ȋn orice caz a a unei puteri superioare. Prind numai glasul taxatoarei:

Mi-a spus cã de ce mã ȋnchin. Dar tu nu te ȋnchini, fã? Auzi, cã de ce mã ȋnchin….

Intervine baba dar n-o aud. Şi nici pe soldat nu-l aud.

Dar taxatoarea continuã:

Trebuie sã existe. Ce-i tot dai cu natura, fã? Fãrã puterea  Lui s-ar naşte copiii? Te fãcea mã-ta pe tine?”

 

 

(Albumul foto conţine imagini ale unei reconstituiri numite “Drumul crucii”, efectuatã de un grup de actori voluntari, ȋn urmã cu câţiva ani, la Galaţi).

 

Text şi imagini: Cornel Gingãraşu

Posted by on aprilie 27, 2019. Filed under CORNEL GINGARASU,HOME,NEWS,PORTOFOLII. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry