Go to Admin » Appearance » Widgets » and move Gabfire Widget: Social into that MastheadOverlay zone
Explorând domeniul tenebrelor, aceşti artişti fotografi ȋşi ȋnfruntã dramele, unul, japonezul Daidō Moriyama – oraşul, iar colega sa ȋn acest dans, americanca Susan Burnstine – propriile coşmare de care suferã de la vârsta de 4 ani.
Susan Burnstine s-a nãscut şi trãieşte ȋn SUA. De la vârsta de 4 ani, Susan trebuie sã lupte cu teroarea unor viziuni nocturne teribile care revin ȋn mod constant şi care o fac sã ȋşi construiascã un concept artistic catartic, ţintind spre abisurile interioare.
Susan mãrturiseşte:
Am nevoie de poze pentru a emula ceea ce văd în subconștientul meu. Dupã un vis sau un coșmar, mã apuc de fotografiat, unele dintre imagini sunt elemente reale [din vise], unele dintre ele pure simboluri şi metafore.
Compoziţiile apar eterice, neclare ca niste miraje, asemãnãtoare cu fotografia primitivã a lui Nicéphore Niépce sau Daguerre. Pe lângã valenţele estetice, Susan Burnstine este celebrã şi prin faptul cã ȋşi construieşte singurã camerele foto, utilizind materiale obişnuite: resuri de plastic, cauciuc, bucãţi de aparate vechi de fotografiat, saci de gunoi şi lentile ciudate. Ca material fotosensibil, foloseste numai filme “mediu format”.
În 1938, ȋn Japonia s-a nãscut Daidō Moriyama, actualmente un adevãrat clasic al fotografiei nipone. Discursul sãu artistic se referã la conflictele urbane ȋntre tradiţie şi modernitate, solitudine şi alienare.
„Orașul are totul: comedie, tragedie, eulogie, erotism”, a remarcat el.
Ce este comun ȋntre Susan Burnstine şi Daidō Moriyama ~ tipul de imagine ~ (obţinut ȋn mod analog) care poate fi caracterizat prin granulat şi neclar, o indiferenţã faţã de precizia tehnicã (opusã unui stil comercial), ȋnsã ceea ce face diferenţa este duritatea exacerbatã din arta fotografului japonez.
Albumele acestor artişti poartã nume ca: Absenţa fiinţei, Instinct (Susan Burstine), Fotografia de rãmas bun, Lumini şi umbre (Daidō Moriyama).
A consemnat: Cornel Gingãraşu
Foto: Internet