GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Perfectul compus sau ȋncercarea de a ne trezi din coşmarul istoriei

 

Odatã ȋn Franţa mi-a cãzut ȋn mânã un foarte interesant atlas al istoriei lumii, tratat prin prisma catastrofelor artificiale şi naturale, fãcându-mã sã mã gândesc la relevanţa acestora pentru umanitate. Din cele mai vechi timpuri rãzboiul, ciuma, cutremurele, foametea, genocidul, fratricidul, au fost momentele de determinare maximã, adevãratele “ore astrale ale omenirii” dupã cum i-a plãcut sã le numeascã Stefan Zweig. 

Este greu de zis dacã evoluţia omului a fost catalizatã mai puternic de resetãrile catastrofice sau de perioadele paşnice, când cultivau ogoare şi fãceau copii, ȋnsã ȋn mod cert paşii umani pe pãmântul acesta nu au fost niciodatã paşnici, o intensã agresivitate traversând toate societãţile din cele mai vechi timpuri….aceasta fiind ilustratã de fraza lui James Joyce care ȋn “Ulysses” lovea speranţele noastre instinctive:

History, Stephen said, is a nightmare from which I am trying to awake

(Istoria, spuse Stephen, este un coşmar din care tot ȋncerc sã mã trezesc).

Bazându-se pe fapte istorice relativ recente, piesa de teatru scrisã şi regizatã de Alexandra Badea, este compusã la prima vedere din trei cercuri temporale româneşti: perioada anilor ‘40, comunismul şi anii de dupã ‘90, poveste care de fapt evolueazã spiralat, ȋntr-o reȋntoarcere permanentã la reacţiile individului faţã de o structurã socialã abrutizant-convulsivã şi neantizantã. Într-o declaraţie, Alexandra Badea, care la ora aceasta scrie ȋn Franţa, ne transmite:

“Perfect compus” este un text despre urmele pe care le lasă istoria în noi, despre ura și lașitatea anilor ‘40, despre teroarea anilor ‘50, despre frica anilor de după, despre colaboratori și, mai ales, despre cei care au rezistat”.

Textul este despre o familie care “de facto” descrie societatea, dar mai ales  reacţia individualã ȋn contextul brutal al nazismului, comunismului şi apoi al lãcomiei exacerbate a românilor proaspãt capitalişti.

Piesa pare a ne induce ideea cã – Prietene cititor sau spectator al teatrului, eşti pe un drum care alunecã ȋn jos….dacã eşti speriat opreşte-te, şi aici se opreşte totul! Dar dacã mã vei urma, vei vedea ca inefabilul poate fi rostit, intolerabilul devine suportabil, cã existã grade ȋn prãbuşire şi cã peisajul infernal poate fi la fel de variat ca cel din universul nostru etic. Uite aşa poţi avea mai multã forţã ȋn ȋntâmpinarea catastrofelor istorice care te aşteaptã.

 

 

Piesa de teatru “Perfect compus” este jucatã de o trupã de la Teatrul Naţional “Radu Stanca” Sibiu, ȋntr-un turneu naţional.

În 15 februarie 2019, spectacolul a fost gãzduit de Teatrul Dramatic “Fani Tardini” din Galaţi şi fapt mai puţin ȋntâlnit, dupã reprezentaţie Alexandra Badea şi actorii (Ioana Cosma, Ali Deac, Iustinian Turcu, Gabriela Pîrlițeanu, Fabiola Petri, Alexandru Malaicu, Oana Marin, Ștefan Tunsoiu, Alin Turcu, Emmanuel Antonescu/Cristian Timbuș) au stat pe scenã ȋntr-o ipostazã nouã, de interlocutori ȋntr-un dialog cu spectatorii.

 

 

Comunicarea apare ca un scop extrem de important, spectacolul fiind inclus ȋn “Manifestul pentru dialog”, prin care se ȋncurajeazã comunicarea şi schimbul de idei.

Şi nu se poate spune cã “Perfect compus” nu are succes la public, majoritatea spectacolelor fiind jucate cu “casa ȋnchisã”.

În ȋncheiere vreau sã spun cã am asistat la reprezentaţie stând la balcon. În preajma mea, o tânarã uşor angoasatã tot se sfãtuia cu sunetistul teatrului sibian….eu cârcotaş am gândit: cine o fi fata asta care ȋn loc sã stea pe un fotoliu comod, undeva ȋn salã, se tot foieşte ȋn locul relativ incomod de la balcon?

Era Alexandra Badea, ȋn emoţiile şi febra spectacolului.

Dacã aş fi ştiut, ȋi ceream un autograf, o probã de mândrie pentru toatã viaţa…aşa cã aştept cu nerãbdare urmãtorul spectacol, poate obţin pretiosul ȋnscris atunci.

 

 

© Cornel Gingãraşu

 

Posted by on februarie 17, 2019. Filed under COTIDIAN,EVENIMENT,HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry