GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Paiaţe şi oameni

 

Eseu de Doru Căstăian

Filosoful Nick Bostrom arăta la un moment dat că o inteligenţă artificială care ar primi ordinul de a-i provoca plăcere proprietarului ar putea alege pur şi simplu să-i implanteze în creier un electrod pentru a-i stimula centrii plăcerii.

Porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea”, zice apostolul Pavel în Epistola către Romani, iar Santayana spunea memorabil că fanatismul înseamnă să-ţi dublezi eforturile atunci când ai uitat scopul.

Alegeţi referinţa care vă este mai aproape cultural. Toate însă fac semn către acelaşi mecanism – aş îndrăzni să spun fundamental – al răului: închiderea în logica internă a propriei viziuni, a propriului sistem formal, a cazuisticii personale. Nu ne este dat să cunoaştem Adevărul, cel puţin nu pe lumea asta. Orice aspect al lumii am sesiza, orice dereglare şi orice binecuvântare, el nu este decât un capăt de fir care se pierde într—un labirint mai ameţitor decât al Ariadnei. Omul inteligent, echilibrat şi (mai ales!) binevoitor va înainta cu prudenţă şi cu raţiunea în alertă prin acest labirint, rămânând mereu atent la indicii, la dinamica lumii obiectelor şi a lumii oamenilor. Va aduna cu sârguinţă şi răbdare piese din puzzle-ul pe care vrea să îl compună. Va trece peste umori şi reacţiile imediate pentru a se pune în locul ceiluilalt. Va trece dincolo de logica blamului şi a îndreptăţirii pentru a sesiza complexitatea lucrurilor şi derapajele sistemice, pentru a ajuta la reconfigurarea lucrurilor, la repunerea lor în echilibru. Asta nu înseamnă să fii călduţ sau relativist. Dimpotrivă, înseamnă un efort intelectual şi afectiv la limita incadescenţei, înseamnă perspectivismul bun şi tensionat al omului care înţelege că “pluralismul e legea lumii”, după cum spunea Hannah Arendt. Înseamnă viaţa la limita incertitudinii, înseamnă patos failibilist care este compensat doar de afecţiunea şi disponibilitatea faţă de oameni. Pentru un astfel de om, “o mare parte din bucuria, fascinaţia, ardoarea şi simplitatea vieţii s-au pierdut pe vecie” (Amos Oz, “Cum să lecuieşti un fanatic”). Dar felul său complex şi plin de înnebunitoare nuanţe nu este relativism pentru că este reglat de o valoare nenegociabilă: dragostea faţă de semeni (care, da, se poate rătăci şi pentru credincios, şi pentru secular). La ce bun? Cu ce se va alege un astfel de om? Cu imunitate la fanatism, cu şansa de a nu participa activ la demenţa polarizărilor contemporane. Cu bănuiala (nu cu certitudinea) că nu va încăpea vreodată în costum de rinocer. 

pictura de Francisco José de Goya

Dar orice astfel de om viu este pândit în permanenţa de o paiaţă, un dublu de hârtie, o maimuţă care, deşi îi imită mişcările, nu este decât o marionetă. Paiaţa aceasta apucă o firmitură de adevăr şi înfăşoară toată lumea în jurul ei, stâlcind-o, deformând-o, silind-o să încapă într-o minusculă cameră pustie.

Este surdă şi oarbă pentru că vede numai în sine, stricând echilibrul bun dintre vizibil şi invizibil, dintre nou şi vechi, dintre viu şi mort. Intensifică propriul afect până îl transformă într-o gigantică roşie ce înghite şi calcinează totul în jur. Devine riguros şi impenetrabil în logica sa rupând-o de lume şi de orice exterioritate care ar putea s-o menţină vie şi adaptabilă. Deşi este un fundamentalist, el hrăneşte cu adevărat relativismul întrucât face dintr-o perspectivă şi dintr-un punct de vedere absolutul. Deşi este neabătut,el este adevăratul călduţ pentru că refuză arena, lupta adevărată. 
Lumea noastră încurajează paiaţele. Prin aceea că duce la limită mecanismele unei primate, prin aceea că epuizează sistemele noastre epistemice şi culturale tradiţionale, prin aceea că dă voce oricărei pretenţii într-un spaţiu infinit de întins şi infinit de adânc, lumea noastră ne invită să ne închidem în camere minuscule şi neaeriste. Abia într-o lume a paiaţelor, a fi viu devine o provocare, iar a fi moderat o obligaţie morală.

Posted by on februarie 14, 2019. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry