GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Nedevelopatã sau maxim 1000 de cuvinte

 

 

Orbecãind astãzi la volan prin ceaţa deasã, pe axa Galaţi – Piatra Neamţ, m-am gândit mult la relaţia mea cu Ea. Cu Dunãrea.

O cunosc de ceva timp, din amonte, dar ultimul port-oraş unde obişnuiam sã poposec era Brãila.

De ceva timp ȋncoace m-am ataşat de Ea aici pe malul gãlãţean.

Şi de atunci o pândesc. Pândesc sã fac fotografia “aia”, ştiţi voi, care sã transmitã emoţie, sã spunã o poveste …

Dar, Ea, Dunãrea, mi-e prietenã când sunt ”neinspirat” şi mã alungã atunci când caut sã-i pãtrund ȋn intimitate.

Astãzi am pândit-o.

S-a trezit odatã cu mine şi s-a intins leneşã ȋntre maluri ca apoi sã alunce spre Tulcea.

M-am gindit ca acum e momentul când am sã fac acea visatã fotografie cu ceaţa, catarge,  prova neagrã de barcaz uitat la chei şi pãdure ȋn “blur”.

Mã uit la telefon sã iau pulsul fotografic de pe app-ul “blue-hour”.

Se apropie momentul. Se lumineazã de ziuã.

Dar, Ea nu-i ȋnvãluitã ȋn camaşa de noapte a ceţii şi nu-mi oferã  imaginea visatã.

“Se joacã cu mine” ȋmi spun ȋn gând “asearã pãrea cã-i gata sã valseze cu mine iar astãzi, astãzi mã ȋntimpinã cu ȋnfãţisarea ei de cariatidã greceascã”.

Strâng din dinţi, trag câteva cadre neinspirate cu bulevardul inundat de stropi de ploaie, maşini, claxoane şi oameni cu umbrele.

Mã gândesc cum m-a ȋmbiat ieri, când treceam cu bacul, cu şoldurile ei minunate, unul rezemat pe malul modovean şi celãlalt sprijinit languros pe cel dobrogean.

Am sperat cã dupã o noapte, ȋn care o sã ne reconciliem relaţia, o sã mã lase sa fac fotografia visatã.

Când dau sã plec, ceaţa aceea minunatã se ridicã brusc peste Dunãre.

Simt ȋmbrãţişarea ei camaradereascã de “la revedere”…..sau poate a vrut sã fie mai mult?

Ştie cã trebuie sã plec şi s-a deschis doar atunci când a fost sigurã cã nu mã mai ȋntorc.

Maşinile din jur, ȋmproaãcã cu noroi gândurile mele iar camionul din faţã aruncã stropi de apã, accelerând mişcarea ştergãtoarelor de parbriz.

Imaginea “drumului fãrã pulbere” ȋn ceaţã rãmâne nedevelopatã.

Am sã mã ȋntorc.

( Rãnduri din „GLISÂND – un viitor jurnal de imaginaţie vizualã“)

 

Text şi fotografie:  Horaţiu Cristea

Posted by on februarie 6, 2019. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry