GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Fotografii cu sufletul

Îmi place să mă întorc la cărțile mele (mai bine aș spune “în” cărțile mele) ori de câte ori mi se face dor de un cuvânt, o imagine, un gând. Așa l-am regăsit pe Ianchelevici, sculptor (1909-1994), născut în Basarabia, cu stagiul militar efectuat la Galați, studii în Belgia și, în cele din urmă, reședință în Franța și muzeu personal în La Louviere. Pentru amănunte accesați internetul.

Idel Ianchelevici este un subiect serios. Lucrările sale sunt amplasate în multe orașe din Europa și își merită locul.
Dar nu sculpturile lui Ianchelevici mi le-am amintit eu, ci o carte. Un album de acum zece ani, intitulat “Le dessin ininterrompu”, dedicat pasiunii plasticianului pentru desen. Albumul, editat de Bernard Gilson în 2009, este alcătuit de trei dintre oamenii care l-au iubit, prețuit și i-au fost apropiați lui Ianchelevici: Bernard Balteau, Luc Norin  și Helmi Veldhuijzen.

 

 

“Desenul neîntrerupt” este o istorie emoțională a unei patimi, pentru că pasiunea pentru desen îl devora de-a dreptul  pe sculptor. Ianchelevici desena pe un bloc de notițe, pe șervețele, pe suporturile de bere de la terase, pe orice petec de hârtie aflat la îndemână sa, în cele mai mărunte sau neașteptate momente. Desenele sale erau o linie care prindea formă așa cum prinde clipa contur. Dintr-o singură linie, artistul punea pe hârtie expresii, stări, amintiri, momente. Surprindea esența în schițe de o acuratețe incredibilă, simple precum o clipire și profunde ca un sentiment.

Cartea pe care am răsfoit-o nu vorbește despre sculpturile care l-au făcut celebru, ci despre desenul sigur și atât de sugestiv al unui artist care vede lumea până în adâncul ei, fotografiind-o cu sufletul. Micile sale desene, crochiuri prinse în cafenele, în tramvai, pe marginea drumului, la întâlnirea cu fel de fel de oameni, scene de viață sau amintiri dintr-o copilărie niciodată uitată, sunt geniale. Dintr-o linie sigură, de multe ori neîntreruptă, sunt dezvăluite caractere, trăsături, atitudini, stări. Este un univers în care viață pulsează, chemând la viață. Simplu, direct, tranșant.
Am răsfoit albumul de câteva ori, mulțumită să-l am și să mă pot bucura oricând de el. Apoi, am recitit o mărturisire a autorului:

 Le moment le plus beau, le plus intense de ma vie, est le “temps du dessin”

Și mi-am dat seama că oamenii trebuie să afle lucrul ăsta.

Priviți câteva dintre desenele lui Idel Ianchelevici și veți înțelege ce spun.

 

 

Katia Nanu

Posted by on februarie 3, 2019. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry