GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Cugetări amare despre oameni (Artiștii și compromisul)

Despre compromis s-au scris tomuri întregi, fără a se ajunge la o concluzie, pentru că orice act de acest gen ține de context și de om, de societate, scopuri și aspirații.

Astăzi aș vrea să aduc în discuție arta de restaurant, care este tot mai mult prezentă în societatea noastră. Concerte de diferite tipuri, stand-upcomedy (destul de controversată în domeniul artistic), teatrul însuși, care coboară de pe scenă în mijlocul oamenilor, sunt tot atâtea forme de manifestare artistică în spațiul public contemporan.

Este această coborâre benefică pentru artiști și receptori? Depinde….

În primul rând, orice artist își dorește să ajungă la public. Nu neapărat cel ideal, pe care îl are în minte în momentul în care își concepe creația, dar este de preferat să aibă cât mai mulți receptori. Fie că aceștia înțeleg sau nu creația, este posibil să dea mai departe și astfel, undeva, la un anume om, sămânța să găsească un teren fertil. Pe de altă parte, dăruirea aceasta în van nu este deloc productivă pentru spiritul creator. Să dai fără a simți că ceea ce oferi este receptat în sens profund, trebuie să fie tare dureros.

În al doilea rând, dacă ne gândim la receptorii de restaurant, tabloul este extrem de divers. Unii sunt cu adevărat interesați și pasionați; vin la restaurant sau la pub pentru că este unicul loc în care pot întâlni artistul respectiv. Alții vin pentru că așa e moda (vorba Chiriței), deci vor să fie mondeni și, mai ales, vor ca ceilalți să știe că au fost acolo, prin urmare vor posta în timp real pe Facebook fotografii și filmulețe, acestea din urmă cu precizarea “în direct de la….”. Aceștia reprezintă o categorie defavorizată, fiindcă își ocupă timpul exclusiv pentru a fotografia și a filma. Ei urmăresc ecranul telefonului și nu au nici cea mai vagă idee despre ceea se întâmplă în fața și în jurul lor.

Alții vor să impresioneze un iubit / o iubită prin oferirea de ofrande artistice. Cu alte cuvinte, vor să pară ceea ce nu sunt, apropiindu-se astfel de categoria mondenilor. Spre deosebire de mondeni, care sunt asidui, aceștia din urmă sunt contextuali și ar duce un partener / o parteneră la un pub cu spectacol pentru o singură lovitură. Ei nu sunt perseverenți, deci nu ar reveni decât cu un alt partenere/ o altă parteneră, spre deosebire de mondenii constanți în spoiala de cultură, dar niciodată cultivați. Care dintre ei sunt mai onești? Care mai practici? De reflectat.

Așadar, am adus în discuție pasionații, mondenii și seducătorii. Observându-i, constat că primii sunt foarte educați când vine vorba de actul receptării, dar celelalte două categorii sunt de-a dreptul stridente. Comandă cu voce tare mâncare într-un moment tensionat al piesei, ar mai vrea un pahar de vin când artistul cântă transfigurat, cu ochii închiși, o piesă de suflet, își spune părerea în gura mare când era, de fapt, doar o întrebare retorică etc.

Ce poate să facă artistul?

Întâi de toate, este important să își stabilească obiectivele. A venit pentru promovare, pentru bani, pentru reputație? Niciunul dintre aceste obiective nu este nepotrivit, dar nici comod.

Apoi, e important să se adapteze la specificul fiecărui public fără a se dezice de sine. O cerință precum “aș vrea să fie liniște deplină la următoarea piesă” este jignitoare pentru pasionați, imperioasă pentru idioți, importantă pentru artist. El trebuie să devină directiv.

Artistul de restaurant are nevoie să își recapete stima personală și să înțeleagă că face un lucru extraordinar: educă estetic, moral, comportamental. El șlefuiește într-o manieră modernă, adaptată. E chemat să facă asta. Nu-i este ușor. Cel mai adesea va fi frustrat și va considera că nimic din ceea ce face nu merită, dar, pe termen lung, toată strădania sa va fi salutară pentru sufletul omului contemporan.

 

Violeta Stanciu

 

 

Posted by on februarie 5, 2019. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry