GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

#fineartphotography

 

Răsfoiesc pe Google despre relevanța fotografiei artistice. O primă căutare îmi face o imagine despre cum este privit, în mare, subiectul: deși este considerată cea mai importantă formă de artă vizuală, este privită și ca cea mai impură  – față de pictură și sculptură, iar discuția este, se pare, veche (redeye.org). Dau peste întrebarea dar fotografia este artă? (theguardian.com).

Huffingtonpost.com vine imediat, un rând mai jos, dispus să explice unde este linia între artă și fotografie. Arts.ac.uk dă legitimitate ideii de fotografie ca artă, analizând-o ca mediu de importanță artistică și relevanță socială.

Dacă intră în ecuație și sintagma fine art, Google scoate o nouă serie de articole, care începe onest cu întrebarea ce este fine art photography and how to do it (digital-photography-school.com). Nu rezist și dau click. Pentru începători, articolul debutează descurajator: nu, nu orice poză strâmbă cu niște blur pe colțuri este fine art. Autoarea susține că îți trebuie viziune, o idee, tehnică, un corp solid de lucrări și un mesaj personal.

Photographylife.com detaliază intelectualizat răspunsul la întrebarea ce este fotografia artistică. Fine art photography nu este un simplu gest de a înregistra digital un subiect. Această categorie de fotografii intră sub incidența fotojurnalismului, care prezintă scena exact așa cum era în momentul fotografierii. În fotografia de artă este vorba despre artist, de la capul până la coada demersului. În mâinile acestuia, aparatul foto devine unealta cu care dezvăluie viziunea artistului care transmite un mesaj, mai degrabă decât documentarea unui subiect.

Un citat din Ansel Adams vine să lămurească lucrurile:

Arta implică controlul realității, pentru că realitatea în sine poate să nu posede estetic. Fotografia devine artă când un anumit control este aplicat.

Așadar, o fotografie artistică trebuie să treacă de un ad literam vizual. Trebuie să exprime din plin sentimentele și viziunea fotografului și să fie clar că este produsul artistului, nu doar a aparatului foto. Trebuie să fie evident că a implicat un act de creație original și deliberat și că, de la surprinderea cadrului la editarea fotografiei și la imprimarea ei, totul este expresia originală a creativității artistului.

Citesc articolul și rămân pe gânduri. Pentru unii, în plină eră digitală, post editarea fotografiilor le scoate pe acestea cu totul din sfera fotografiei, invocându-se alterarea actului fotografic propriu zis. Viziune profund reducționistă, pentru că actul fotografic include tot de la idee, execuție, post editare, imprimare, explicarea mesajului și a viziunii care sunt cuprinse în fotografie,  și care o fac un întreg (asta ca să îmi aduc aminte și de o discuție recentă cu Cornel, el la balcon, eu în fața ușii de la intrare, despre cum o fotografie face sau nu cât o mie de cuvinte. Darul unei fotografii de a vorbi de la sine nu trebuie să excludă capacitatea autorului de a spune două vorbe despre ea).

Mai adânc în subiect intră un articol de pe photo.net. Autorul lui definește fotografia artistică explicându-i scopul, anume acela de a înnobila frumusețea a ceea ce se află în fața aparatului foto. Pică în sarcina fotografului să sublinieze cu claritatea unei viziuni unice frumusețea subiectului.

De asemenea, autorul articolului explică de ce nu se poate ajunge la fine art peste noapte. Identifică patru stadii de evoluție pe parcursul acestui demers:

  1. Stadiul incipient, cand înveți să folosești aparatul foto, etapă tehnică prin definiție
  2. Stadiul intermediar, în care stăpânești aparatul foto și începi să sesizezi frumosul
  3. Folosirea post editării pentru a da claritate mesajului intenționat
  4. În al patrulea stadiu, actul fotografic se mută din partea stângă a creierului în cea dreaptă, din rațiune în simțire, iar fotograful deja matur și experimentattrece prin tot procesul bazându-se pe intuiței, făcând abstracție de părerile altora,neconsiderând important dacă va plăcea unui grup de privitori sau altuia, dacă fotografia sa se încadrează în trend.

Ceea ce vede prin obiectiv este o metaforă a adevărului, arătată prin frumusețe. Ca să ajungi acolo, ni se explică, trebuie să renunți la condiționările raționale. Atunci până și cel mai imperfect lucru devine perfect în fotografie.

Recunosc stadiile și mă regăsesc în demersul amintit. Este adevărat, trebuie să îți cunoști aparatul, să dezvolți o viziune personală alimentată de un mesaj(după o seamă de încercări, dezamăgiri și invariabil nopți pierdute), să lași orgoliul la o parte și să muncești foarte mult, să editezi cât mai performant, să iei ca reper și influență fotografi de fine art și website-uri consacrate în domeniu (artlimited.net îmi vine primul în minte), pentru că dacă îți alegi ca juriu pentru lucrările tale publicul Facebook, calitatea fotografiilor tale nu va crește în veci.

Easier said than done, nu pot să nu zâmbesc când văd următoarea întrebare scoasă de Google din buzunarele lui adânci: ”what does a fine art photographer do?”

Well…

 

 

Text&foto Simona Andrei

 

Posted by on ianuarie 21, 2019. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry