GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

DIANA CORCAN: POEZIA CONSEMNEAZĂ CEL MAI BINE PIERDERILE. E O INSTITUȚIE A DEZASTRELOR  (a doua parte)

 

INTERVIU DE LIVIU G. STAN

 

Capitolul 2

 

SCRIITORUL

 

L.G.S.: O prezenţă pregnantă a poeziei tale este, subiacentă de cele mai multe ori, tema scriitorului. Fă-mi, te rog, un decalog al scriitorului din care să rezulte Scriitorul.

 D.C.: Dacă n-ai simțul ridicolului foarte dezvoltat, dacă ai falimentul în sânge, dacă nu mănânci mult, dacă nu ești un individ prea activ, poți să… E un subiect mult prea serios. Părerea mea este că s-a întâmplat câte ceva din mutația de care vorbea Baricco și la nivelul conștiinței scriitoricești. De multe ori, nu mai e vorba de un angajament total, existențial – așa ceva trezește râsul și aparține altei epoci -, ci de un contract (nedefinit) de parteneriat, un fel de troc cumsecade între scriitor și ceea ce-ți permite să spui societatea în care trăiești, sau cum îți permite să o faci. Sunt lucruri care nu se spun decât într-un anume mod… altfel, deranjează. Asta în ceea ce privește priza la cititori, după care intervin alte lucruri, alt chip sofisticat și nevăzut al cenzurii libere. În literatura română, de pildă, demitizarea unor tabuuri nu este permisă. Or, dacă afirmarea adevărului fără mănuși, care reprezintă o condiție principală pentru a scrie, se asociază noțiunii de deconspirare, dacă nuditatea unei afirmații suportă atingeri blasfemiatorii și tot felul de viraje de interpretare, atunci… Știu un critic român important care, pentru a îngropa cartea unui prozator, invoca într-o critică de întâmpinare argumente ce țin de moralitate, mai precis denunța  lipsa de moralitate într-o situație nepermisă: atunci când tratezi noțiunea de „mamă”… Ce mai (gândire comunistă), ca la Cenaclul Flacăra. Mă gândesc înfiorată ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut șansa să fie factor de decizie, de influență atunci când a apărut „Elogiul mamei vitrege”… Că ce să faci cu o biată critică de întâmpinare?! Cert e că Scriitorul e un om care gândește și scrie independent de condițiile impuse (direct sau indirect) de literatura căreia îi aparține, de critica și curentele literare existente, de societatea în care trăiește.

 

L.G.S.: Numeşte-mi 10 cărţi care s-au depozitat în tine, definitiv…

 

D.C.: „Drumețul incendiar”, „Pe culmile disperării”, „Cartea neliniștirii”, „Gog”, „Singur”, „Poetica reveriei”, „Tristele”, „Suflete moarte”, „Posedații”, „Povestea lui Gosta Berling”, „Golem”, „Therese Desqueyroux “, „Idiotul”, „Un om sfârșit”, „Meseria de a trăi”, „Animalul inimii”.

 

L.G.S.: Întrebare cretină: Dacă te-aş invita la o şedinţă de spiritism, cu ce poeţi ai vrea să intri în contact şi ce întrebare i-ai pune fiecăruia?

 

D.C.: Poți să vorbești, nu trebuie neapărat să pui întrebări.

Chiar că e o întrebare stupidă… Cum ai putea spune că vrei să te întâlnești cu Celan, cu alții, într-o asemenea conjunctură „mondenă”!?

 

Foto: Cornel Gingãraşu

 

Posted by on ianuarie 28, 2019. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry