GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

De ce simţim cã timpul trece mai repede?

 

Modul ȋn care creierul nostru percepe timpul rãmâne un mister chiar şi pentru cercetãtori, şi asta datoritã faptului cã nu s-a indentificat ȋncã  zona din creier dedicatã percepţiei timpului. Este clar faptul cã avem un ceas biologic care ne ajutã sã ne reglãm somnul, ȋnsã acesta nu este ȋn mãsurã sã ne ajute şi la estimarea corectã a timpului.

Existã studii care relateazã faptul cã persoanele care suferã de sindromul Tourette sau ADHD percep diferit timpul, iar alte studii au demonstrat cã persoanele de vârsta mijlocie, ȋn comparaţie cu persoanele mai tinere, percep timpul ca trecând diferit.

Creierul este o maşinarie misterioasã, ce pare sã funcţioneze dupã nişte tipare care se formeazã ȋn timp. În ceea ce priveşte modul rapid de a percepe timpul şi trecerea sa, acest fapt se poate datora şi obişnuintei sau mai degrabã zis a activitãţilor repetitive sau care nu aduc nimic nou informaţional pentru creier. Nu demult a fost introdus termenul de VMU (Vivid Memory Units) care reprezintã unitatea de mãsurã asupra modului cum percepe creierul uman trecerea timpului, mai exact ȋn amintiri! Faptul cã tinerii (mai exact copiii) percep timpul diferit faţã de adulţi are legaturã tot cu activitãţile ȋntreprinse de fiecare categorie şi modul ȋn care sunt percepute. Pentru copii timpul trece mai greu pentru cã pentru creier, din punct de vedere informaţional, totul este nou, creierul fiind excitat de ceea ce este nou. Atunci când nu mai e nimic nou sau totul a devenit rutina, creierul se pare cã intrã pe modul “fast-forward” sau mai pe romãneşte trece pe repede ȋnainte pentru a ajunge la ceea ce poate fi important, nou sau foarte interesant. Nu ne este strãin faptul cã atunci când creierul este supus unor evenimente care ar putea pune ȋn pericol iminent integritatea sa apare senzaţia de timp dilatat sau lent (gen slow motion), moment ȋn care câteva secunde par ceva mai lungi decât ȋn mod normal (aici ca dovezi pot fi aduse relatãri personale sau ale unor cunoscuţi care au simtit pe pielea lor cum câteva secunde din viaţã brusc au trecut mai greu sau au intrat ȋn modul slow motion).

Secretul relativitãţii timpului sau enigma asupra perceperii timpului este  una foarte simplã, ȋntrucât chiar Albert Einstein, mai ȋn glumã mai ȋn serios, a spus-o pe ȋnţelesul tuturor, fãrã cuante, fãrã ecuaţii complexe, dupã cum urmeazã:

Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut și ți se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și ți se va părea un minut. Aceasta este relativitatea.

Viteza cu care trece  timpului este strâns legatã de percepţia noastrã asupra lui. Timpul existã doar pentru corpurile care se supun legilor fizicii, ȋntrucât distanţa şi timpul nu se pot micşora omul a inventat viteza. Creierul nu poate fi pãcãlit sau indus ȋn eroare mãrind viteza, creierul având standardele sale bine definite, doar mãrind viteza (viteze mai mari peste tot – maşini mai rapide, avioane mai rapide, internet mai rapid, inclusive mâncare rapida! etc)  nu ȋnseamnã cã avem şi timp mai mult, cel mult putem realiza mai multe activiãţi dar ȋn aceeaşi perioada de timp limitatã!  Paradoxal, ȋn secolul vitezei şi timpul trece mai repede!

Activitãţile cotidiene, de rutinã, cele multe, repetitive şi plictisitoare fac ca timpul sã fie perceput de creier ca un obstacol peste care trebuie trecut cât mai repede. Pentru a percepe timpul la adevãrata lui valoare, şi a ne bucura de el, este nevoie de un echilibru ȋntre activitãţile de rutinã şi cele care pot excita creierul ȋn aşa fel ȋncât sã avem senzaţia cã timpul trece mai greu, inclusiv numãrul de activitãţi zilnice ar trebui redus, iar dupã unii specialişti ar trebui ca activitãţile sã ȋnceapã cu cele mai dificile sau mai putin plãcute!

Nu este de neglijat nici rolul dopaminei ȋn perceperea timpului, dopamina fiind un neurotransmiţãtor important ȋn funcţionarea creierului şi responsabilã de transmiterea informaţia ȋntre neuroni. Conform unor studii realizate de cãtre cercetãtori, cantitatea de dopamina influenţeazã modul ȋn care creierul percepe timpul.  În aceasta zonã s-ar putea realiza un ȋntreg tratat asupra neurotransmiţãtorilor cu efecte toxice sau benefice asupra creierului. Din punct de vedere etiologic, ceea ce mâncãm ar putea avea un rol foarte important asupra modului ȋn care ne simţim sau chiar percepem timpul! Deşi necunoscut pânã de curând, bacteriile din intestin au un rol foarte important ȋn modularea neurotransmiţãtorilor. Într-o erã ȋn care antibioticele sunt la ordinea zilei iar majoritatea hranei din comerţ este plinã de aditivi şi alte substanţe chimice care omoarã efectiv bacteriile, nu ar fi de mirare ca percepţia de trecere rapidã a timpului sã se datoreze chiar şi regimului alimentar! 

Sã nu uitãm cã renumitul Cronos este cel care ne devoreazã pe noi şi indiferent de cum ar trece timpul, cel mai important lucru este ca acesta sã treacã cât mai diversificat, cãt mai plãcut şi fãrã regrete!

Saturn Devouring His Son — Peter Paul Rubens

 

A consemnat Daniel Constantin

Sursa foto: Internet

Posted by on ianuarie 27, 2019. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry