GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Bătrânii lui Gheorghe Miron

M-am întors de prea multe ori la trei dintre lucrările lui Gheorghe Miron pentru a nu vi le povesti.

Sunt trei portrete de bătrâni: “Tata”, “Mama” și “Învățatorul”.

 

Mi-au atras ochiul, dar și sufletul. Le-am privit de nenumărate ori, încercând să înțeleg ce mă fascinează la ele. Frânturi de viață nespuse, nescrise, poate chiar nebănuite nici de modele, desenul păienjenit al ridurilor, lucirea aprinsă din ochi sau doar ceața privirii, linia absurdă a părului răvășit, firele rătăcite pe creștet, gura strânsă a femeii sau nasul falnic bărbătesc, culoarea stranie a ninsorii la tâmple, pielea cedând gravitației, gâtul cu falduri?

Ăsta nu mai este doar perfecționism, tehnică, talent. E încă ceva.

Mama și tatăl plasticianului, dar și învățătorul  din Boholt, nu sunt simple personaje de portret. În fiecare dintre cutele de sub ochi, în ridurile de pe frunte sau în căderea dezordonată a șuvițelor de păr, pensula pictorului ascunde o poveste. Oamenii aceștia au o viață, o istorie în spate, pe care plasticianul a reușit să o surprindă altfel decât o imagine fotografică. Luciul șăgalnic din ochii tatălui, privirea blând supusă a mamei, transparența obosită a căutăturii Învățatorului, toate sunt aproape palpabile.

Nu sunt trăiri de-o clipă, ci împletire de vremuri și amintiri de vieți.

Bătrânii lui Gheorghe Miron sunt prietenii lui, i-a pictat cu o înțelepciune nouă, caldă și învăluitoare. Pentru că se bănuiește, se (pre)vede în ei.

 

 

A consemnat Katia Nanu

Posted by on noiembrie 17, 2018. Filed under HOME,NEWS. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry