GRAND Galleries

Galleries

[Galleries not found]

Pesta porcină africană

 

Virusul pestei porcine africane (ASFV) este agentul cauzator al pestei porcine africane (ASF). Virusul provoacă o febră hemoragică cu rate mari de mortalitate la porcine, dar infectă persistent gazdele sale naturale, facocer (porcul cu negi), porcul de tufiş și căpușe moi din genul Ornithodoros, fără semne de boală.

ASFV este singurul virus cunoscut cu un genom DNA dublu catenar transmis de artropode.

Virusul provoacă o boală hemoragică letală la porcii domestici. Unele izolate pot cauza moartea animalelor la o săptămână după infecție. La toate celelalte specii, virusul nu provoacă nici o boală evidentă. ASF este endemică pentru Africa sub-sahariană și există în sălbăticie printr-un ciclu de infecție între căpușe și porci sălbatici, porcii de tufis  și facoceri. Boala a fost descrisă pentru prima dată după ce coloniștii europeni au adus porci în zone endemice cu ASFV și, ca atare, reprezintă un exemplu de “boală infecțioasă emergentă”.

Evoluţie

Virusul este considerat a fi derivat dintr-un virus găzduit în capuşa moale (genul Ornithodoros) care infectează porcii sălbatici, inclusiv porcii giganţi (Hylochoerus meinertzhageni), facocerii (Phacochoerus africanus) și porcii de tufiş (Potamochoerus porcus). În aceste gazde sălbatice, infecția este, în general, asimptomatică. Acest virus pare să fi evoluat începind  cu anul 1700 d.Hr.

Porcii au fost inițial domesticiți în Africa de Nord, Europa şi Asia. Aceştia au fost introduşi în Africa de Sud din Europa și Orientul Îndepărtat de către portughezi (acum 300 de ani) și chinezi (acum 600 de ani).  La sfârșitul secolului al XIX-lea, industria zootehnică de creştere a porcilor din regiunea nativă a pestei porcine africane, adică în Kenya a început după pierderi masive de bovine din cauza unui focar de pestă bovină. Porcii au fost importați pe scară largă pentru reproducere de către colonizatorii din Seychelles în 1904 și din Anglia în 1905. Fermele de porci erau “ libere” la acel moment. Primul focar de ASF a fost raportat în 1907.

Primul focar recunoscut de epidemiologie, a avut loc în 1907 (fără să existe o denumire şi o etiologie precise), dar descrisă pentru prima dată în 1921 în Kenya. Boala a rămas restrânsă în Africa până în 1957, când a fost raportată la Lisabona, Portugalia.

Un nou focar a avut loc în Portugalia în 1960. În urma acestor contaminari inițiale, boala a fost stabilită în Peninsula Iberică, iar focarele sporadice au avut loc în Franța, Belgia și alte țări europene în anii 1980. Până la mijlocul anilor 1990, atât Spania cât și Portugalia s-a reuşit eradicarea bolii printr-o politică de sacrificare.

În 1971, o epidemie de pestă porcină africană a avut loc în Cuba, ducând la sacrificarea a 500.000 de porci pentru a preveni o epidemie de proportii nationale. Focarul a fost desemnat “cel mai alarmant eveniment” din 1971 de către Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură.

 

Teoria conspiratiei

La șase ani de la evenimentul cubanez, ziarul Newsday, invocând surse secrete, a susținut că oficialii Agenției Centrale de Informații (CIA) au introdus virusul pestei porcine africane în Cuba, cu șase săptămâni înainte de izbucnirea epidemiei din 1971, în scopul destabilizării economiei cubaneze și descurajării  față de Fidel Castro.

Virusul a fost predat teroriştilor anti-Castroei în zona Canalului Panama,  descrie  sursa de informaţii americană anonimă.

În afara Africii, un focar s-a produs la începutul anului 2007 în Georgia și s-a extins ulterior în Armenia, Azerbaidjan, Iran, Rusia și Belarus, ceea ce a determinat o îngrijorare epidemiologică şi efecte economice negative asupra industriei.

În august 2012, în Ucraina a fost raportat un focar de pestă porcină africană. În iunie 2013, a fost raportat un focar şi în Belarus.

Pesta porcină africană a devenit “endemică” în Federația Rusă de la răspândirea în Caucazul de Nord “în noiembrie 2007, cel mai probabil prin mișcările  mistreților infectaţi din Georgia în Cecenia”, a declarat un raport al Organizației Alimentației și Agriculturii din 2013. Raportul a arătat modul în care boala s-a răspândit  din nordul  Caucazului,  în alte părți ale țării în care producția de porcine era mai concentrată, cum ar fi Districtul Federal Central (28,8% din porcii din Rusia) și în Districtul Federal Volga (cu 25,4% ) și nord-vest spre Ucraina, Belarus, Polonia și națiunile baltice.

Raportul a adăugat că boala este “pe cale să devină endemică în regiunea Tver” (la aproximativ 106 km nord de Moscova – și aproximativ 500 km est de vecinii litorali ai Rusiei pe Marea Baltică.) Printre vectorii de răspândire din Rusia a virusului pestei porcine africane, au fost incriminaţi factorii de  “distribuție”  a produselor  alimentare  în afara zonelor afectate (carantină și restricționată în comerț), vectori activi pe distanțe mari (mii de kilometri) în interiorul țării.

 

Teoria alternativă

Apariția ASF în afara Africii, în aproximativ același timp ca apariția SIDA, a determinat un interes în a afla dacă cele două au fost legate, o analiză amănunţită a apărut în The Lancet care susține acest lucru în 1986 ( Feorino, P.; Schable, G.; Schochetman, G.; Jaffe, H.; Curran, J.; Witte, J.; Hess, W. (1986). “Aids and African Swine Fever Virus”. The Lancet.)

Cu toate acestea, logica faptului că virusul imunodeficienței umane (HIV) cauzează exclusiv SIDA, a demontat orice legătură posibilă cu pesta porcină africană.

 

A consemnat

Cornel Gingăraşu

 

 

Posted by on octombrie 14, 2018. Filed under EVENIMENT. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. You can leave a response or trackback to this entry