Pentru unii, planeta e o roată de mașină. Ai putea bănui că sunt mecanici auto. Dar nu, nu-și murdăresc mâinile cu ulei. Pun doar petice pe găurile negre și măresc mereu viteza luminii. Natura li se învârte amețitor sub pleoape, convertită în sume exacte. Verdele lor foșnește ca banii din portofel, nu miroase a iarbă. Să te mai miri că idolii lor sunt din lut și că ploaia îi transformă în noroi? 
În diminețile cenușii de octombrie, când bruma rece și săracă alungă toamna din castani,  planeta asta de curse alunecă beată prin univers visând anotimpuri  rebele, cu plete fluturând în vânt.

Opriți-o!

Chiar as vrea să cobor puțin.

Cât schimbă cineva… roata.