“Centrele” lumii: oraşe, temple, case, precum şi locurile pusnicului, sfântului sau alchimistului, ocupă un rang de seamă în arta fantastică.

……………………………………………………………………………..

…acea nebunie a exactității, într-o încâlceală încremenită, făurește un nou labirint. Toate aceste drumuri duc la praguri, la porţi “căscate” în spaţiu. Ele asigură comunicarea cu exteriorul, unde se află pictorul. Dar în perspectiva sa cavalieră, artistul ordonează axele posesiunii noastre.

Suntem fascinaţi, cuceriţi de oraş, de peisajul impus, voit de om. Aceste interioare ale deşertului uman sunt tot atâtea viziuni, iar dacă drumul este presărat cu fiinţe, oraşul pare pustiu.

……………………………………………………………………………..

Mai aproape de noi, ne amintim poemul lui Chirico (fiecare epocă îşi are miturile ei), care spune că “a văzut ades întreaga urbe rotindu-se acolo unde se afla vântul.

Obsedat de locurile sale, omul modern descoperă pustiul în plin oraş, iar urmărirea secretului ori a singularului este simbolizată de urma unei curse printre ruine sau în cadrul ariei înzidite.

“Ȋntreaga nostalgie a infinitului ni se revelează în spatele preciziei geometrice a pieţei”

Rene de Solier

L’artfantastique, 1961

Copyright secured by Digiprove © 2018All Rights Reserved