Sunetul ghetuțelor de lac. Scârț, scârț!

Într-un colț al memoriei se deschide o ușă prin care intră mirosul de prăjitură cu bezea, leagănul în care se transformau mâinile tatei, părul lung, răsucit la spate, al mamei și coada împletită a bunicii, serbările cu cântec și topoganul din curtea blocului, cârca unui unchi tânăr și frumos care semăna cu Belmondo și caisul din fața casei bătrânești unde se aduna familia de Sfântul Ion ca să-l sărbătorească pe bunicul. Toate într-un sunet, adunate în urma unui călcâi de copil încălțat în ghete de lac. Culmea eleganței!
Peste anotimpuri de tăcere, neuitarea se încalță în pantofi de lac și te pune la încercare.

“Uite cum vorbesc pantofii aștia, bunică! Scârț, scârț!”

 

 

 

Text, Foto: Katia Nanu